Coxartroza este o afecțiune cronică determinată de factori locali sau generali, care produc degradarea structurilor articulare și, în consecință, alterează funcția șoldului.

Diferitele forme ale coxartrozei

Coxartroze primare sau idiopatice (de cauză neprecizată)

Coxartroze secundare – determinate de factori locali:

  • Cauze mecanice: uzura cartilagiului se datorează hiperpresiunii localizate – malformații congenitale, deformații coxofemurale câștigate, surmenajul articular la sportivi, agricultori, meserii cu munci grele;
  • Afecțiuni care alterează sinoviala și cartilagiul articular: cartilagiul se uzează precoce fiindcă este fragil sau fragilizat.

Diagnosticul pozitiv

Semnele subiective sunt depistate la un control de specialitate și sunt reprezentate de durere și impotență funcțională.

Durerea are sediul cel mai frecvent în regiunea inghinală, fiind cel mai caracteristic, indicativ pentru suferința coxo-femurală și iradiază spre genunchi, pe fața anterioară a coapsei. Caracterul ei este de tip mecanic: este exagerată de mersul prelungit, de mersul pe teren accidentat, de urcatul și coborâtul scărilor și este ameliorată de repaus.

Impotența funcțională se manifestă prin imposibilitatea de a pune picior peste picior, imposibilitatea de a ridica un obiect de pe jos, dificultate la îmbrăcatul pantalonilor și la încălțat, diminuarea capacității de mers.

Modificări radiologice

În coxartroză se întâlnesc următoarele modificări radiologice: pensarea spațiului articular, osteofitoza, osteoscleroza tavanului cotilului sigeodele.

Diagnosticul pozitiv se face în fucție de următoarele criterii:

  • Vârsta la debut: între 40-60 ani;
  • Evoluție clinică: lent progresivă;
  • Caracterul mecanic al durerii;
  • Starea generală este bună;
  • Absența semnelor biologice de inflamație;
  • Precocitatea și cvasi-constanța osteofitozei radiologice;
  • Evoluția radiologică spre triada de artroză avansată: osteofitoza, pensarea electivă, densificarea subcondrală localizată cu sau fără geode subcondrale.

Diagnosticul diferențial se face cu afecțiuni situate la distanță de șold (dureri reflectate – mai ales ale coloanei vertebrale, leziuni osoase ale ramurilor ischio-pubiene: metastaze, osteite, etc.) și cu alte coxopatii.

Tratamentul conservator (nonchirurgical) constă în medicație condroprotectoare (nu există studii științifice privind eficiența acestora în ciuda reclamei agresive care se face), combaterea atrofiei musculare, a redorilor şi poziţiilor vicioase prin fizio și kinetoterapie, precum și combaterea durerii prin medicație antiinflamatoare.

Indicații chirurgicale

  • Coxartroza incipientă pe vicii arhitecturale: corecția defectului anatomic prin intervenții cotiloidiene (osteotomie de bazin) sau femurale (osteotomie de varizare, valgizare, de derotare, de extensie);
  • Coxartroza evoluată, la pacienții sub 50 ani: osteotomie femurală de detentă musculară, în caz de șold congruent, sau osteotomie de recentrare în șoldul incongruent;
  • Coxartroza evoluată la persoane între 50 și 65 ani: indicațiile depind de forma anatomică a coxartrozei, toleranța funcțională, amânând cât mai mult ora chirurgiei radicale;
  • Coxartroza evoluată și invalidantă la pacienți peste 65 ani: proteza totală de șold necimentată sau cimentată.

Dr. Bogdan OBADĂ
Medic Primar
Ortopedie-Traumatologie
Chirurgie Artroscopică
ISIS – Spital Privat