Servicii

Serviciile noastre

Cursurile de psihoprofilaxie prenatală schimbă conceptul noţiunii de naştere pentru milioane de familii din întreaga lume, datorită educatorilor prenatali. Evoluând de la o simplă metodă de naştere până la o filozofie ce oferă o serie de modalităţi prin care o femeie este pregatită să dea naştere şi să devină mamă, Școala mamei oferă cursuri pentru gravidele responsabile. Totul de la A la Z despre sarcină, travaliu, naștere, îngrijirea și creșterea copilului.

Mentiuni speciale

Tipuri de servicii
Cursuri Lamaze de pregătire pentru naştere
Consiliere pentru alăptare
Gimnastică prenatală
Cursuri şi atestat de puericultură
Consiliere psihologică

Planul de naştere
Planul de naştere îţi oferă posibilitatea de a-ţi formaliza opţiunile pentru modul de desfășurare al nașterii. Acesta urmăreşte o mediere a expectanţelor tale și a prevederilor stabilite în protocolul medical utilizat de către Spitalul Privat Isis.

Împreună de la început
Pentru ca tu să fii sigură în orice moment că sarcina ta evoluează în condiţii optime, specialiştii Spitalului Privat Isis au pregătit pentru tine un pachet special de urmărire care cuprinde servicii medicale complexe, complementare, sub formă de abonament Benefisis.

Program medici

Cursurile oferite în cadrul Şcolii Mamei se desfăşoară zilnic. Pentru a programa un curs, te rugăm să te adresezi recepţiei Spitalului Privat Isis.

Programari

Articole

Consilierea în alăptare on-line


Aşa cum aţi mai văzut, parte dintre articolele transpun discuţiile pe care le port cu mămicile pe grupuri şi îmi doresc ca informaţia să rămână şi să fie utilă şi altor mamici.

Andreea, una dintre mămicile de pe grupurile de suport în alăptare, adresează o întrebare pe grup: „Nu ştiu dacă am voie să întreb aici - ce pompa de sân electrică recomandaţi?”

Nu sunt atât de prezentă pe grupuri în ultimul timp şi nu răspund detaliat decât dacă există vreo problemă specială, iar de multe ori, doar confirm ceea ce alte colege de-ale mele sau mămici au spus deja.

Am rezonat cu întrebarea ei. Nu mi-a părut firească abordarea. Un adult pe un grup de suport în alăptare să întrebe dacă are voie?


Gândurile mele au fost:
Cine se ascunde în spatele acestei afirmaţii?
Ce fel de om este? Ce a creat această neîncredere?
Grupul? Oamenii care îi sunt alături sau doar gândul că alăptarea în ultimul timp se îmbina atât de mult cu „Nu am voie” .

Am rezonat, fiindcă, da, întâlnesc multe mame care cunosc extrem de multă informaţie şi mai ales sunt centrate pe ce nu au voie şi uită esenţialul:
Că au voie să fie ele însele!
Că au voie să fie fericite!
Că au voie să nu fie atât de axate pe reguli!
Că au voie să îşi iubească necondiţionat copiii!
Că au voie să se bucure de copilaşii lor la sân!
Că au voie să înţeleagă când apare negaţia şi restricţia în acest proces de dragoste - alăptarea!

Redau în rândurile următoare dialogul, dar în special ceea ce am simţit să transmit tuturor mămicilor, tăticilor, bunicilor care veţi citi aceste rânduri:

Mi-aş dori să mă adresez tuturor mămicilor şi bunei voastre intenţii de a ajuta:

Din experienţa de lucru cu mămicile, din experienţa mea de educaţie a celor trei copii, am sesizat că cele mai mari greșeli şi cele mai mari revolte, respectiv renunţări, se nasc atunci când există multe interdicţii şi de cele mai multe ori sunt spuse vehement.

Mămica a primit sfaturi să nu folosească pompa, să pună copilul la sân, să folosească mulgerea manuală.

Tipologii de mame

Există o tipologie de mame care se tem să nu greşească şi respectă acest „am voie” şi reuşesc; ele au construită încrederea în capacitatea de a fi mame şi adesea merg spre reusiţă. Altele nu o au construită şi abia acum învaţă ce înseamnă acest „nu am voie” pentru binele copilului.

Să nu uităm că în această perioadă se activează foarte mult relaţia cu propria mamă şi propria copilărie. Unele proaspete mămici pot asimila foarte uşor acest cuvânt, fiindcă face parte din ele, iar altele chiar dacă raţional acceptă această negaţie, instinctiv se vor lupta cu ea, fiindcă acel copil rebel din ele a învăţat să fie în opoziţie cu ai săi.

Încep consilierile cu „Ai voie să faci orice” şi zâmbesc. Încep cu „Da, poţi” dar acest efect îmi crează deschidere către sufletul ei, ea nu se simte constrânsă, ea nu simte că acest consilier sau această persoană este „chitită” pe alăptare forţînd-o, când ea simte că este obosită, că o dor sânii, când bebeluşul plânge mai mult decât se aştepta, când părinţii, prietenele, soţul o presează şi simte că nu mai poate şi nimeni nu o înţelege.

„Ai voie”

Veţi vedea mai târziu ce rezonanţă poate avea acest cuvânt şi în educaţia micuţilor vostri când vor intra în perioada negaţiilor, cuvânt care deschide o poartă de comunicare şi te îndreaptă către ceea ce doreşti să îi exprimi de fapt.

Aşadar, Dragă mămică,
„Da, poţi să foloseşti pompa de muls”

Următoarea întrebare:
„De ce simţi că este necesară?”

În cele mai multe cazuri nu este necesară, suptul bebeluşului şi mulsul manual este cel mai eficient, aş spune.

Motivul pentru care a fost inventată pompa

Pompa a fost inventată să ajute mama când bebelușul nu poate suge, când este prea somnolent şi nu putem să îl trezim prin metoda dezbrăcării, a contactului piele pe piele şi prin stimulări tactile.

Pompa a fost inventată pentru mămicile care au copilaşii prematuri şi sunt desparţiţi de ei, pentru copilaşii cu dificultăţi de prindere până când se rezolvă prinderea.

Pompa ajută la stimularea lactaţiei, pentru a-i da bebeluşului o cantitate de lapte de mamă şi nu lapte praf, când copilul nu poate face asta din motive justificate: icter fiologic, copil cu greutate mică la naştere, copil în terapie.

În cazul icterului fiziologic aş spune că pompa nu este justificată

De cele mai multe ori micuţul se trezeşte dacă îl ţii contact piele-piele şi mănâncă conform instinctelor. Cele mai multe mămici se tem să cântărească mai des copilaşul pentru a nu dezvolta o dependenţă de cântar, de aceea aleg ca pe micuţ să-l cântărească lunar.
Corect.
Dar dacă există situaţii speciale este indicat să îi sugerezi mamei să urmărească creşterea în greutate a copilaşului încadrat în situaţile de mai sus, dacă pare că nu mănâncă suficient, udă puţine scutece sau are urina concentrată.Dacă mama se simte în siguranţă, poate să îl cântărească la două zile.

Am observat, aşa cum vă spuneam în ultimul timp, o categorie de mămici care se regăsesc pe un grup sau în orice grup de suport alăptare - valabil, dar altele se tem de ele.

Se tem să nu fie judecate, au tendinţa de a fugi, de a se ascunde.

Ele renunţa fiindcă nu pot ţine această cale dreaptă de la început, această cale a marilor „nu ai voie” din timpul alăptării.

Şi atunci în sufletul lor se naşte adânc frustrarea pe fondul neîncrederii de a reuşi fără niciun fel de artificiu şi renunţă total.

Unele se retrag şi discută despre aceste grupuri ca fiind extremiste, dar uită că iniţial şi-au dorit să facă parte din ele şi să fie cu alăptarea pe plus. Altele mentin regretul şi sentimentul uşor inferior că nu au reuşit si privesc cu jind, iar în acest fel îşi accentuează incapacitatea de a fi mame aşa cum îşi doreau, prin gândul iniţial al incapacităţii de a alapta.
Uneori ele dezvoltă depresii.

„Nu ştiu dacă am voie să postez aici”

Pentru mine această exprimare înseamnă destul de mult. Mă raportez la ceea ce exprimă mesajul tău, dar şi la alte informaţii ale fetelor care mi-au venit din această lume virtuală a alăptării.

Exprimarea ta arată o teamă.
„Nu ştiu dacă am voie”, când foloseşti această exprimare ai o restricţie faţă de grup sau faţă de ceea ce se întâmplă pe acest grup pro - alăptare?

De asemenea, exprimarea ta poate arăta că îţi este teamă să faci anumite lucruri pe care le fac alţii în mod curent, fiindcă ai aflat că alăptarea vine cu multe exprimări de genul „nu ai voie lapte praf, nu ai voie ceai, nu ai voie ..., nu ai voie ...”

Într-adevar, în zilele noastre alăptarea a ajuns să fie comercializată într-o mare măsură şi femeile greşesc fără să ştie că greşesc, folosind această industrie de cumpărături draguţe probebe, mai ales înainte de naştere.

Această mare industrie pe care o întreţinem cumpărând suzete, biberoane, lapte praf, ceaiuri de colici, picături de colici, pompe mai bune, mai scumpe - nu fac decât să ne scadă încrederea în capacitatea noastră de a reuși, conform instinctelor.

Mesaj:
„Vreau să foloseşti pompa pentru a şti exact cât mănâncă”

Uneori, când vorbim de un context, este bine să ştim cât mănâncă bebeluşul, dacă el este prematur, dacă are greutate mică la naştere, dacă starea lui generală pare uşor compromisă, dacă prinderea nu pare a fi bună.

Folosim pompa, dar pompa nu exprimă cantitatea de lapte care este în sânul tău.

Folosim pompa fiindcă ne dorim să stimulăm secreţia de lapte, fiindcă bebe este somnoros şi sânul nu este suficient stimulat.

Folosim pompa dacă prinderea nu pare a fi bună sau capacitatea lui bebe de a suge este influenţată de starea lui generală şi atunci avem nevoie de controlul alimentaţiei lui bebe.

Acestea sunt parte dintre cazurile speciale când pompa ne poate aduce un ajutor.

Există în mediul on-line şi cel real mămici care se simt împovărate de atâtea “nu” -uri încât simt că este atât de greu să alăpteze şi atunci ideea renunţării este mai la îndemână.

Dragelor, dragilor,
Fiţi atenţi la negaţiile şi interzicerile din viaţa voastră fiindcă ele împovărează şi nu fac decât să trezească dorinţa de a renunţa sau de a încălca limita impusă şi în acest caz mă refer la relaţia cu propriul copil, relaţia cu soţul.

Cu drag am scris pentru voi,
Şi îmi doresc să fi extras ideea de bază pe care vi-o transmit cu prietenie!


Liliana TUDOSE
Educator Prenatal Lamaze
Consilier in Alaptare

Vizualizari: 3420 | Voturi: 1

Comentariul tau

Harta site