Incontinenţa urinară de efort reprezintă pierderea involuntară de urină în timpul activităţilor fizice uzuale: tuse, strănut, râs, ridicare de greutăţi sau exerciţii fizice. Această afecţiune este cel mai frecvent tip de incontinenţă urinară la femei şi poate apărea la până 60% dintre acestea, fiind favorizată de sarcini, naşteri multiple naturale, obezitate şi de înaintarea în vârstă.
Pentru că femeile nu consideră pierderea de urină o boală, diagnosticul este frecvent întârziat. Există şi o problemă psihologică, un stigmat social ce însoţeşte această afecţiune. Astfel, 50-70% dintre paciente nu caută ajutor medical.

Ce o cauzează

În incontinenţa urinară de efort, muşchiul sfincterului şi muşchii pelvieni ce susţin vezica urinară şi uretra sunt slăbiţi. Sfincterul nu poate opri urina atunci când este supus unei presiuni abdominale crescute – la strănut, tuse, râs, ridicarea de greutăţi.

Slăbirea acestor structuri pelviene are nenumărate cauze, însă câteva, fiind mai frecvente, merită amintite:

  • Incontinenţa urinară este mai frecvent întâlnită la femeile care se află la menopauză
  • În sarcină, greutatea din ce în ce mai mare a fătului şi a lichidului amniotic supune planşeul pelvian la stres din ce în ce mai accentuat. Multe gravide sunt afectate de o formă de incontinenţă urinară mai ales spre finalul sarcinii, câteva rămânând cu această afecţiune chiar şi după naştere.
  • Naşterea – există posibilitatea ca în cadrul unei naşteri naturale structurile ce alcătuiesc planşeul pelvian să fie suprasolicitate şi întinse peste o anumită limită. După naştere, acestea nu se vor reface în totalitate, oferind un grad de susţinere mai scăzut organelor pelvine, implicit şi vezicii urinare.
  • Obezitatea – cu fiecare kilogram de masă corporală în plus, creşte şi presiunea la care este supus planşeul pelvian. Studiile arată că femeile supraponderale au un risc de două ori mai mare de a dezvolta incontinenţă faţă de femeile normoponderale.
  • Tusea cronică supune planşeul pelvin la creşteri repetate ale presiunii intraabdominale, accelerând procesul de slăbire a structurilor acestuia.
  • Menopauza – odată cu scăderea nivelului de festrogeni, după instalarea menopauzei apare şi slăbirea accelerată a fasciilor planşeului pelvian şi muşchiului sfincterului. Acestea îşi pierd rezistenţa şi elasticitatea, de multe ori simptomele apărând sau accentuându-se odată cu instalarea menopauzei.

Cine controlează vezica

Abilitatea de a ţine urina şi de a controla urinarea depinde de buna funcţionare a rinichilor, tractului urinar inferior şi a sistemului nervos. Vezica urinară a adultului poate reţine 300-350 ml de urină.
În controlul urinării sunt implicaţi doi muşchi:

  • detrusorul, muşchiul peretelui vezicii urinare, care trebuie să se relaxeze pentru umplerea vezicii urinare;
  • sfincterul, un muşchi circular ce înconjoară uretra, contracţia acestui muşchi impiedicând pierderea urinei.

Ce se întâmplă dacă nu este tratată

În acest caz, incontinenţa urinară se agravează de cele mai multe ori, apărând complicaţii cum ar fi: leziuni ale zonei în urma umezelii constante şi iritaţiei date de urină, infecţii ale tractului urinar inferior. Însă cele mai importante sunt implicaţiile psihosociale. Pacientele deseori suferă prin scăderea respectului de sine, retragere socială, izolare, disfuncţie sexuală şi depresie.

Diagnosticul incontinenţei urinare este relativ facil

Acesta presupune iniţial o discuţie cu medicul, urmată de un examen fizic, analize de urină (pentru a exclude prezenţa unei infecţii urinare), ecografia aparatului urinar cu determinarea rezidului postmicţional şi alte teste specifice (testul urinar de stres, padtest şi investigaţia urodinamică). În foarte puţine cazuri, poate fi necesară efectuarea unei radiografii cu substanţă de contrast a rinichilor şi vezicii urinare (urografie) sau eventual inspecţia endoscopică a vezicii urinare.
Dacă nu este tratată, incontineţa urinară se agravează şi dă complicaţii.

Cum se tratează incotinenţa urinară

Tratamentul depinde de severitatea simptomelor şi de cât de mult împiedică desfăşurarea activităţilor obişnuite ale pacientei. Posibilităţile terapeutice sunt multiple, plecând de la schimbări de comportament şi exerciţii pentru musculatura pelvină şi continuând cu tratamente medicamentoase sau chirurgicale (minim invazive sau clasice).

Nou!
Tratamentul cu laser, unic în Dobrogea
Fără bisturiu, fără durere
Din decembrie 2016 la Isis Hospital în parteneriat cu Diantus Estet

Mii de femei se confruntă zi de zi cu problemele asociate unui canal vaginal largit şi incontinenţei urinare. De acum, această grijă poate să dispară apelând la cea mai modernă soluţie. Rapidă şi non-invazivă, tehnologia de ultimă oră a laserului FOTONA redă confortul şi intimitatea relaţiei cu partenerul.

Terapia este bazată pe stimularea fototermală nonablativă, având rezultat neocolageneza – formarea de noi celule de colagen – în ţesutul vaginal al peretelui anterior refăcând astfel elasticitatea necesară pentru a susţine vezica urinară.

Laserul folosit, Fotona CO2, funcţionează pe un regim de ablaţie rece-cald capabil să permită o precizie crescută în ceea ce priveşte controlul sângerării, precum şi efectele determinate de sângerare. Prin pătrunderea profundă în ţesut se obţine ca rezultat strângerea, îngustarea şi micşorarea vaginului. Combinând astfel lunginile de undă, creşte rata de succes în ceea ce priveşte tratamentul aplicat în ginecologia estetică.

Avantajele acestei proceduri, prin folosirea laserului, sunt multiple. În acest caz sunt necesare 2 şedinţe a câte 15 minute, în timp ce în procedeele chirurgicale clasice utilizate pentru tratarea incontinenţei durata intervenţiei este de până la 2 ore. Alte avantaje sunt: lipsa inciziei, lipsa sângerării, lipsa durerii posteoperatorii.

Tehnica nu necesită administrarea anesteziei şi nici spitalizare, după efectuarea tratamentului cu laser pacienta putând să se reintegreze în societate, în cel mai scurt timp.

Tehnica nu necesită o pregătire pre-operatorie şi nici precauţii deosebite post-intervenţie.
Studiile au arătat că Incontilase este o opţiune de tratament sigură şi confortabilă pentru pacientele care sunt deranjate de simptomele incontinenţei urinare uşoare şi moderate.
Studiile clinice au demonstrat că procedeul este foarte eficient şi în tratamentul prolapsului de perete vaginal anterior şi în prolapsul peretelui vaginal posterior, în tratamentul atrofiei mucoasei vaginale şi a sindromului de laxitate vaginală.

Pentru mai multe detalii, contactaţi echipa Spitalului Isis – 07 ISIS ISIS – office@isis-med.ro