Spital Privat Isis

Asemenea tuturor evenimentelor importante din viata mea, nasterea Vanessei m-a luat prin invaluire.

Publicat pe 06.04.2017 • 4165 comentarii

Dragi burtici, viitoare mamici
Am venit si eu pe-aici
Sa va las cu haz si spor
O mica povestioara
Ce sa fie de-ajutor !


Asemenea tuturor evenimentelor importante din viata mea,
Nasterea Vanessei m-a luat prin invaluire,

M-a impachetat in trairi si sentimente epice si si-a lasat o amprenta pozitiva asupra psihicului meu si al celor din jur .
Insarcinata in luna a 7-a , decisa in directia unei nasteri naturale in apa ( cu epidurala eventual ) nu ma simteam comfortabil cu informatiile pe care le aveam pana in acel moment si nici pregatita pentru ce urma sa se intample .

Ca atare , am ajuns cu zambetul pe buze si cu sete de “iluminare si suport “ la cursurile de la BB Center – sustinute de Liliana Tudose .
Auzisem eu de la vreo 2 prietene ca acest Curs de Lamaze will make a difference , dar nu m-am asteptat nici macar o secunda ca acolo sa gasesc :

oameni devotati si deschisi
un loc unde diferitele pareri si frici ale mamicilor nu sunt judecate ci intelese si discutate
un mediu care m-a pregatit pentru Worst Case Scenario ( ca atare am renuntat si gandul de a face epidurala direct deoarece orice tip de durere mi se parea acum suportabila: EU POT ).

Marele eveniment :28 octombrie, la o zi dupa DPN.
M-am trezit dezamagita vazand ca nu am nici macar o contractie sau vreun semn ca ar trebui sa intru in travaliu …cand a cazut dopul

Mare fericire mare se citea pe fata mea, mai ales ca incepusera si niste dureri abia sesizabile, dar neregulate .
Am anuntat imediat moasa ( Ana de la Isis ) si doctorul ( Dr. Began Ciprian – care trebuia sa ajunga in Constanta din Bucuresti ) – ambii linistiti de parca era normalitate ( pentru ei ) ceea ce mi se intampla si mi-au lasat impresia ca e doar inceputul si ca tot procesul o sa dureeeeeeze.

ora 14:00 – contractile au inceput sa fie mai regulate ( 12 min, durata 40 secunde ), dar durerea nu devenea mai intense .
ora 16:30 – discutie telefonica cu Liliana ( care isi monitorizeaza atent gravidutele in impul cursului, dupa curs, la nastere si in timpul alaptarii)

“ Roxana, dupa cum respiri cand esti pe contractie, tu esti deja in travaliu “ – adevarul este ca incepuse sa creasca un pic intensitatea.

Am ras un pic si dupa ce am terminat convorbirea mi-am vazut de discutiile cu alta mamica din grup , de serialul pe care il incepusem si de terminat strugurii din farfurie .
ora 17:50 – sotul meu era in drum spre Constanta, preconizand ca ajunge in jurul orei 19:00 si sugerandu-mi sa mergem la Isis pentru un control , fara bagaje fara nimic.

Ora 18:00 – s-a rupt apa, iar la 10 min dupa “s-a dezlantuit Iadul “.

Imobilizata pe toaleta, cu contractile care si-au multiplicat exponential intensitatea, am reusit sa imi sun mama sa o chem acasa ( nu v-am spus ca eu mi-am facut de ap singurica toata ziua ), sa sun doctoral si moasa si sa-i anunt ca s-au rupt membranele .
Imi amintesc de faptul ca aveam un zambet tamp pe buze cand am vazut servetelul plin de sange si am realizat ca am contractii cam la 3 minute .
De aici, totul s-a intamplat cu viteza luminii !

Intrasem deja in transa si imi amintesc o conversatie scurta cu mama :

M: Ridica-te de acolo ca o sa nasti in casa si eu nu stiu ce sa-ti fac ( mama realizase ca eu am contractile cam la 2 minute distanta ) !
Eu : Nu ma panica !!!
M : Incerc ! Ce ti-a zis Liliana la cursuri sa faci ?
Eu : Sa respir si sa-mi ascult corpul !
M : Si corpul tau ce zice ?
Eu : Ca trebuie sa imping !!!!

Cand mi-au iesit cuvintele pe gura am realizat ca eu chiar trebuie sa pornesc catre Isis
Asa ca m-am mobilizat : m-am bagat repede intre contractii in dus , m-am dus langa pat ca sa ma imbrac si in timp ce mama imi punea sosetele am ingenuncheat pe covor pentru ca asa imi spunea corpul .
Contractiile erau deja la intervalde aproximativ 1 minut , eu incercam sa ies din casa .

Am ajuns la Isis la 18:40 – m-am simtit imediat usurata cand am vazut-o pe Ana la intrare asteptandu-ma.
Au urmat 10 minute in care am incercat sa iesim din lift printre zambete, incurajari si impinsaturi .
Ajunsa in 201 am realizat ca nu era nimic pregatit si Ana a exclamat deodata : SUNTEM IN EXPULZIE !!!!
Reactia mea: adica sunt dilatata complet ? Nu o doare mai mult de atat ? Asta e tot ?
Ana: da gata, impingi de cateva ori si iti cunosti bebitza !

Intr-o clipire s-a umplut camera de persoane , mai putin una : sotul meu !
Eu eram deja in bazin, apa abia imi atingea gleznele , Ana mi-a recomandat sa o ascult cand imi spune sa imping si sa ma las in jos ca sa o nasc pe Vanessa in apa , mama disparuse din camera ….
Eram cu ochii la usa rugandu-mi bebita sa nu iasa pana cand nu vine “tati “ si asa a fost !
La 18:55 sotul a parcat , a urcat repede , s-a lasat in genunghi in fata mea si mi-a sarutat fruntea , m-a luat de mana , am impins si a iesit minunea la ora 19:00 fix.

De aici si “ Vanessa 5 minute “ , asa cum au poreclit-o cadrele medicale pe fimea

Mi-am luat copilul in brate si m-am topit instantaneu cand am simtit-o si i-am auzit plansetul . Am pus-o pe piept si m-am lasat cufundata in bratele sotului meu care abia realizase ce s-a intamplat.
A urmat taierea cordonului , eliminarea rapida a placentei , alaptarea ….si reactia incredibila a mamei mele :
Da'” nu va suparati , atat de multe persoane trebuie sa fie in aceasta camera ?
Adevarul este ca eram vreo 12-13 , cu bebe inclusiv .

Cele 3 zile de spitalizare au trecut imediat , recuperarea a fost aproape instantanee pentru mine – n-am avut dureri de vreun fel , ma simteam de parca nici nu as fi fost vreodata insarcinata.
Ziua 4 – am ajuns acasa si nurii mei au explodat – in seara respectiva am avut greutati in a-mi pune copiul la san deoarece erau durerosi , nu aveam sfarcurile formate si un sentiment de neputinta ma incerca usor .
A doua zi a venit Liliana si m-a ajutat sa-mi decongestionez sanii , mi-a corectat pozitia de alaptare si mi-a redat linistea.

Concluzia trasa de mine , dupa ce m-am trezit din frenezia in care eram :
M-am bucurat enorm pentru ca mi-am urmat instinctele si m-am dus la curs deoarece am fost pregatita, informata si am stiut ce se va intampla la fiecare pas si cum trebuei sa reactionez .

Doresc tuturor burticilor:
sa aiba o nastere la fel de usoara si implinitoare ca a mea
sa aiba incredere in ele si in ceea ce pot face
sa nu se ia dupa ce spun alte prietene sau persoane “cunoscatoare “
sa ia decizii informate.

Comentariu tau