Spital Privat Isis

De ce nu vrea bebe sa se nasca? Intervenim?

Publicat pe 13.12.2011 • 1758 comentarii

Lucrurile simple-in aparenta, pot fi complexe-in profunzime

Daca veti citi randurile urmatoare, veti crede ca aceasta nastere a fost deosebita, ca lucrurile au decurs de la sine, conform unui plan prestabilit, asa cum si-l face fiecare femeie care va naste.Insa am vrea sa va spunem , ca privita din exterior, aceasta poveste, este diferita:

Ioana a avut un travaliu cu durata medie, care s-a desfasurat in partea a doua a noptii, insa de la dilatatie completa pana in momentul nasterii au trecut multe ore, in jur de opt. Ce femeie care are dilatatie completa, care se asteapta ca travaliul sa se termine in curand, fiindca asa “scrie cartea”, ar sta cu calm atatea ore, trecand din contractie in contractie?

Sprijinul afectiv diminueaza durereaIn acest interval a avut sprijinul sotului ei neconditionat, care a incurajat-o, i-a mentinut calmul si increderea, precum ca, trece prin momente normale, atata timp cat echipa medicala nu semnaleaza ii asigura ca lucrurile sunt bine.A fost sustinuta de o persoana cu care formase o relatie de incredere si in mod special, una afectiva-Irina, doula.

Agitatie fizica, dar calm mental

Intra in apa, reusea sa intre in transa. Simtea ca vin contractii puternice care ii dadeau o stare de agitatie speciala, ce o determinau sa iasa din cada. Facea miscari in cerc, in salon, apoi se linistea pe minge pana la o urmatoare contractie, cand iar intra in acea stare de agitatie fizica, dar controlandu-si la maxim agitatia mentala.Intra in transa. Era numai ea cu lumea ei, lumea speciala pe care o cladise impreuna cu bebelusul ei pe care doar il simtea. Reusea sa se detaseze de durerea contractiilor, simtind ca fiecare isi are rostul ei bine determinat, acela de a o ajuta sa il simta fizic pe Stefan.

In Isis?Ioana a avut cea mai lunga perioada de la dilatatie completa pana la nasterea lui bebe, timp in care micutul nu a avut oscilatii ale batailor inimioarei.

Felicitari Ioana!

Acestea sunt randurile ei, sentimentele unei mame proaspat devenite: Stefan a venit pe lume la Isis “.
Cu doua zile inainte ca el sa se nasca, nimeni nu banuia ca eu voi naste intr-o clinica la Constanta.Desi stiam ca Isis este cel mai potrivit loc din tara noastra unde pot naste copilasul, faptul ca noi locuim in Bucuresti, ne punea dificultati atunci cand trebuia sa ne decidem asupra acestei maternitati: Cum ajungem acolo? Cand plecam? Cum ne intoarcem?

Initial am ales spitalul de langa casa noastra

De partea cealalta a balantei inclina un spital din Bucuresti, aflat la  cateva minute distanta de casa noastra. Am hotarat sa mergem sa cunostem un medic si conditiile din acel spital. Acolo am cunoscut un medic care ne promitea o nastere naturala, intocmai cum ne-o doream. Era foarte bine.

De ce nu vrea bebe sa se nasca? Intervenim?

Totul anunta ca lucrurile vor merge bine in orasul nostru, doar ca Stefan a intarziat un pic peste cele patruzeci de saptamani, iar acest lucru punea un semn de intrebare asupra nasterii naturale: medicul ma informase ca in acest caz, alternativa era cezariana. 

Am ales sa asteptam, pe propria raspundere, declansarea naturala a travaliului, fiind convinsi ca o sarcina sanatoasa va permite travaliului sa se declanseze de la sine. Am luat in considerare tehnicile "neinvazive" de ajutor pentru declansarea naturala a travaliului, care ne-au fost recomandate.

Metodele de ajutor oare au declansat travaliul?

Astfel, duminica dupa amiaza, au inceput cateva contractii care se deosebeau de cele dinainte, tot mai prezente in utima vreme, iar seara s-au sistematizat si au devenit tot mai dureroase. Ele au durat toata noaptea, insa nu urmau niciun tipar clasic, apareau cand la zece minute , cand la cinci , cand la sapte. Alaturi de mine erau Valentin-sotul meu si Irina - prietena, moasa, doula noastra care nu si-a pierdut calmul, rabdarea pana in ultimul moment, desi lucurile urmau sa dureze neasteptat de mult, macar pentru mine.

Dimineata am plecat spre spital

In drum spre spital contractiile se rarisera tot mai mult. Cand am ajuns acolo am aflat foarte trista ca acele contractii nu au avut niciun rezultat. Colul nu se dilatase.

 Mai mult, aflu ca ce am simtit eu nu fusesera contractii adevarate?!

Si cat durusera, nu dormisem toata noaptea!  Medicul propunea declansare cu oxiton, iar in caz de insucces, cezariana! Rapunsul meu spontan a fost: “Eu vreau sa imi nasc copilul, EU vreau sa il nasc!”
Cat de greu a putut suna aceasta veste! De ce? Stefan era bine. Monitorizarea facuta in spital si ecografia imi spuneau ca el este bine. Eu il simteam active! De ce nu am mai fi asteptat?!

Am luat o decizie importanta, putea fi riscanta, dar aveam incredere

Am decis sa ma externez din spital si sa-l asteptam pe Stefan sa hotarasca cand vrea el sa se nasca. Intre timp Irina luase legatura cu Isis. Pentru mine era in regula sa ajungem chiar si in ultimul moment sa nastem acolo!

O decizie grea: in travaliu sa iau drumul Constantei

Au urmat cateva ore grele, nu imi era usor sa ma decid sa luam drumul Constantei dar intr-un final, am stabilit ca plecam, dupa care nu imi venea sa cred cat de linistita am fost! De cateva ore reincepusera contractiile, dar drumul a fost mult mai usor decat ma asteptam, contractiile erau din nou mai rare.

In miez de noapte in Isis-parca eram in alta lume

Am ajuns spre miez de noapte la Isis si parca am aterizat in alta lume, era atata bunavointa din partea tuturor: mi s-a spus ca totul e bine, colul incepea sa se dilate, bebe nu dadea semne de neliniste. Ah, si printre primele intrebari a fost "

Aveti un plan de nastere?"

Am fost atat de placut surprinsa, in Bucuresti nu indraznisem sa  pomenesc de asa ceva, stiam si de la alte mamici ca medicii nu sunt fericiti sa auda aceste cuvinte. Nu aveam un plan de nastere, insa ni s-a oferit un formular si l-am  completat pe loc.

Dilatatia crestea incurajator de repede

Au urmat contractii din ce in ce mai puternice, asa incat dilatatia crestea incurajator de repede. Se succedau la intervale mari, dar acest lucru imi permitea sa mai mai odihnesc intre ele. Pana dimineata am ajuns la dilatatie zece – “ Ce reusita!” mi-am spus.

 Timpul se scurgea, iar travaliul meu nu se mai termina

Credeam ca momentul intalnirii este aproape, medicul mi-a rupt membranele si asteptam ca acest lucru sa aduca niste contractii potrivite pentru expulzie. Pana la aparitia lor, eu trebuia sa ma straduiesc sa imping atunci cand simteam o contractie. Timpul se scurgea , trecuse pranzul si lucrurile nu avansau prea repede, contractiile erau tot rare, bebe incepuse sa coboare, insa foarte, foarte greu.

Am decis sa apelam la perfuzia cu oxiton

Eu nu vedeam niciun progres, mi se parea ca ma chinui inutil desi toti ma incurajau spunandu-mi ca suntem aproape. Am decis sa ne folosim si de perfuzia cu oxiton sperand ca ea va aduce niste contractii mai eficiente, insa se pare ca, nici acest lucru nu a avut prea mult succes.

Ce emotii intre contractii: sa simt capul lui bebe!

Totusi, momentul acela despre care auzisem la cursurile Lamaze si despre care povesteau toate mamicile , a sosit si pentru mine: la un moment dat domnul doctor mi-a spus ca este foarte aproape, ca pot sa pun mana si am sa ii simt capul. Neincrezatoare, am facut asta si asa era!

De atunci am capatat atata incredere si forta!

Irina si Valentin, sotul meu, imi povestesc acum ca a fost incredibila schimbarea mea. Cred ca au mai fost doua trei contractii cand m-am straduit sa imping cat mai mult si intr-un final, a aparut capul micutului! Si nu numai capul, incet isi scoate intreg trupusorul!! Cata bucurie! Il primesc in brate si el plange linistit pe pieptul meu si ma priveste cu ochi mari si atenti.

E totul bine, imediat dupa nastere sunt in rezerva cu Stefan

In continuare lucrurile se desfasoara rapid pe langa mine: Stefan era maricel - 3,260 kg, a primit nota 10 -"Cum altfel?!" -aud de la cineva. "E totul bine!" In cateva minute suntem inapoi in rezerva noastra , toti trei, Stefan este la sanul meu, il cauta cu miscari nebanuite de mine pentru un pui abia nascut…suge linistit,

Suntem impreuna!!

Au urmat 3 zile frumoase in camera din care se vede marea. Toata lumea are grija de noi, suntem incurajati si ajutati sa alaptam, ni se raspunde cu bunavointa  la toate intrebarile.

La cinci saptamani se trezeste dimineata cu zambete largi

Stefan implineste azi cinci saptamani, a crescut mult (doar papa numai lapte de la san!), e linistit si se trezeste dimineata cu zambete largi!

A fost greu? 

Cred ca da, stiu ca efortul a fost mult mai mare decat m-as fi asteptat; durerea nu a fost chiar de nedepasit. Nu-mi pare rau deloc, ma bucur atat de mult ca am reusit sa fac asta, e un lucru care imi da mult curaj pentru tot ce urmeaza sa ni se intample mai departe!”

Comentariu tau

Harta site