Spital Privat Isis

Medicul meu nu era in localitate!

Publicat pe 03.05.2012 • 4790 comentarii

Povestea noastra nu incepe cu “A fost o data” ci, cu “Este!”!
Este cea mai frumoasa perioada din viata nostra, este cel mai frumos copil, este tot ce mi-am dorit!!! Este Sarah Andreea si este fetita noastra.

Cele 9 luni au trecut foarte repede

Sarcina a decurs bine, iar la sfarsitul lunii iunie la control, Sarah era déjà intoarsa in pozitie optima. Domnul doctor  Cristurean ne-a anuntat ca trebuie sa plece din tara pentru patru zile, la inceputul lunii, dar ca nasterea nu va avea loc pana in jurul datei de 20. In cazul in care se intampla ceva, mi-a spus ca ma lasa pe maini bune, si anume doamna Dr. Pelin Eugenia.

M-am bucurat sa aud asta, pentru ca intamplator, o intalnisem in luna a saptea cand am ajuns la Isis cu dureri mari de burta. Dumneaei era de garda si s-a comportat foarte frumos si atent cu mine in ciuda orei tarzii.

S-a rupt apa imediat dupa ce a plecat medicul meu

Super, nu?  Si iata-ma dimineata, la ora sapte, sub dus, calma, dand “directive” in dreapta si-n stanga pentru bagajul de maternitate (nefacut bineinteles, doar pana pe 20 mai era timp…)

Am  ajuns la Isis la ora 9 fara nici o contractie, dilatatie zero, nicio durere. Eram surazatoare si bine dispusa, gata sa imi strang puiul in brate.

M-a preluat  dna. Dr. Pelin Eugenia

S-a facut o monitorizare si s-a constatat ca nu am  nicio contractie si fara  dilatatie. Si imi doream sa nasc natural, in apa chiar. Dupa o injectie mi s-a spus sa ma plimb sa vedem daca se schimba ceva. M-am plimbat mult si bine, cu gura pana la urechi, si NIMIC! Sarah nu vroia sa iasa. Cu cat incerca doamna doctor  sa dea de ea, cu atat se ducea mai sus.

Eram nerabdatoare, de aceea am ales sa nasc prin operatie cezariana

Nerabdatoare sa imi vad printesa mai repede, am hotarat sa facem cezariana, mai ales ca si dorinta cu apa se implinise oarecum. Din jumate de ora in jumate eram plina de apa… lichidul amniotic se prelingea cu viteza.

Contractii cu putere si oameni binevoitori

Imi aduc aminte cu atata placere de tot personalul de la Isis, care avea mereu o vorba buna si zambetul pe buze. Este foarte important in momentele acelea  sa fii inconjurat de oameni binevoitori.  Tin sa-i multumesc  si  asistentei care mi-a pus branula (imi era groaza de momentul acela pentru ca era in premiera, iar eu am venele cam ascunse) si m-a monitorizat. Nu i-am retinut numele dar i-am retinut zambetul si mana usoara.

La ora 3.30 am fost dusa sus pentru cezariana

Era prima operatie din viata mea. Inaintea mea erau alte doua mamici operate, care nascusera fetite si in sala era o a treia mamica care aducea pe lume un cavaler, care sa vegheze asupra celor trei domnisoare, colege de camera cu el.
Eu asteptam cuminte in pat, nu foarte pregatita din punct de vedere al emotiilor care ma coplesisera, dar foarte dornica sa se termine totul si la final sa vad cine mi-a locuit in burtica timp de noua  luni.

Incercam sa imi fac curaj, chiar daca imi era teama. Anestezie-sentiment ciudat

Am amintiri nepacute despre anestezie. Am simtit durere. Apoi s-a hotarat anestezie generala. Ii multumesc doctoritei Pelin fiindca a insistat sa facem anestezie generala. Imi aduc aminte atat de bine lumina de deasupra mea. Era asa de stralucitoare! Aveam impresia ca vreau sa vorbesc si ca nu reusesc sa scot un cuvant. Banuiesc ca acela  a fost momentul cand am adormit.

Trezirea din anestezie, primul gand: “Cum e fata?”

M-a trezit vocea sotului meu care imi spunea ca operatia s-a terminat si primul lucru l-am intrebat: “Cum e?” Am auzit ca prin vis “E bine, e o frumoasa”, dupa care am adormit iar. M-a trezit iar vocea lui in salonul postoperator si am inceput sa plang de fericire cand mi-a povestit de minunea noastra.
Sarah Andreea s-a nascut la ora 16.40, a avut 3,700 si 52 cm.

Sa ma ridic din pat dupa operatie? Pot?

A doua zi cand a trebuit sa ma ridic din pat si sa parasesc salonul postoperator am crezut ca este imposibil, dar datorita asistentei care m-a incurajat si m-a ajutat mai ceva ca un barbat plin de muschi, am reusit “imposibilul”.

Am stat trei zile “internata” , chiar daca acum imi pare ciudat sa folosesc cuvantul acesta, tinand cont ca totul arata ca la hotel, timp in care personalul  a fost atent si receptiv la toate dorintele mele. Doamna doctor Pelin Eugenia a venit de nenumarate ori, sa vada cum ma simt si asta a contat foarte mult pentru mine, ca pacient. Cred ca si datorita ei,m-am ridicat din pat si am inceput sa merg in prima zi dupa operatie.

Alaptarea-moment dificil, dar frumos

Tin sa-i multumesc din suflet si doamnei Tanta  care m-a ajutat cu alaptatul (moment destul de dificil si dureros, dar atat de frumos), care i-a facut baita, vaccin si gauri in urechi Sarei si careia i-am zis ca o iau acasa cu mine.
Va pupam draga doamna si va dorim sanatate ca sa aveti grija de toti bebici care vin pe lume la Isis!

Sarah Andreea e din ce in ce mai frumoasa, mai inteligenta, mai zglobie si noi ne bucuram de fiecare clipa in care o vedem sanatoasa si vesela si dornica de noi “aventuri”.

Comentariu tau