Spital Privat Isis

Nasterea vaginala dupa operatie cezariana ( NVDC)

Publicat pe 20.01.2011 • 2932 comentarii


O prima operatie cezariana te duce la o alta

Cate dintre voi stiati ca, daca ati avut o prima operatie cezariana, a doua sarcina se va finaliza tot cu o operatie cezariana?
Cate v-ati intrebat prietenii, cunoscutii si chiar specialistii si v-au raspuns acelasi lucru ?
Stiu ca dintre voi v-ati informat sau cel putin ati aflat ca, in strainatate nasterea vaginala dupa cezariana este o practica curenta, de asemenea cunosc multe femei gravide care si-au dorit sa poata naste natural dupa ce uterul lor fusese sectionat.

V-ati obisnuit ca in Isis lucrurile sa se intample diferit?
V-ati obisnuit sa se respecte dorintele femeii pe deplin informate, sa fie calauzita cu profesionalism?

In Isis a avut loc in apa nasterea vaginala dupa cezariana

Antoanela o gravida din Piatra Neamt, educator prenatal Lamaze, a nascut asta seara la 22,25 natural, fara interventii medicamentoase un baietel cu greutatea de 3250 g, iar acasa mai are un flacau de aproape doi ani care s-a nascut prin operatie cezariana (lipsa de progresie a travaliului).

Emotii puternice pentru gravida, partener.
Emotii pentru echipa Isis, putere-informare-relaxare din partea Antoanelei, calm-profesionalism din partea dr.Zaher, medicul care a asistat nasterea, iar acum ne putem mandri cu aceasta realizare!

Acum, dupa ce nasterea s-a dovedit a fi un eveniment fericit, nu putem sa nu ne amintim de incantarea mamei care azi isi amintea despre nasterea ei, despre starile prin care a trecut, constientizandu-le si retraind acele clipe ale travaliului, acum in alte dimensiuni ale fericirii.
Sa expunem intai sentimentele tatalui? Sa exprimam in cuvinte si incantarea echipei?

Trairile Antoanelei in timpul sarcinii

In randurile care urmeaza, este potrivit sa va expunem cateva dintre trairile Antoanelei din timpul sarcinii.
Si acesta este un inceput, fiindca aici in Isis exista sloganul "Impreuna de la inceput'', oare cate inceputuri au fost aici?
Cate lucruri noi diferite s-au intamplat in Isis?
Cate dintre noi nu avem un inceput aici, fie ca este unul existential, experiential sau profesional?

Cateva discutii pentru a cauta raspunsuri

Aceasta este Antoanela intr-o discutie pe grupul Lamaze Romania:
,,Sunt educator Lamaze in Piatra Neamt, si urmaresc cu interes discutiile purtate aici.
Sunt mama unui baietel de 1 an si 6 luni, nascut in aprilie 2009 prin cezariana.

Prima nastere

Povestea este lunga, dar o voi scurta din respect pentru timpul vostru - dupa un travaliu de mai bine de 24 de ore cu contractii regulate la 10 minute si nici o urma de dilatatie, am ajuns sa fac cezariana. Totul a decurs bine, fara complicatii, si inafara de moralul meu (care imi doream foarte mult sa nasc natural, in apa) nimeni nu a avut de suferit.
Am nascut intr-o clinica privata, pentru ca doar acolo se putea naste in apa in acel moment, insa in sala de "alaturi de apa". Mentionez ca in acel moment nu eram educator Lamaze inca, urmasem insa un curs de educatie prenatala Lamaze si mai stiam una-alta.
Aceasta prima poveste se incheie aici.

Aceeasi dorinta, sa nasca natural

Urmeaza a doua, pentru care va supun atentiei supararea si dezamagirea mea nemasurata!
La un an dupa nasterea lui Luca (primul baietel) am ramas insarcinata din nou, si am acum 29 de saptamani. A doua sarcina, aceiasi "fixatie", de aceasta data insa mai puternica - vreau sa nasc natural, in apa daca se poate!
Spun "in apa daca se poate" pentru ca pana in acest moment nu am gasit NICI UN DOCTOR dispus sa ma asiste la o nastere naturala, daramite in apa! Mi s-au insirat toate riscurile posibile si imposibile, cel mai adesea fiind speriata cu "MORI SI TU SI COPILUL".

Decizia imi apartine

Stiam ca va fi greu, dar nu intr-atat de greu! Pana la urma urmei ar trebui sa fie decizia mea, nu?
Si atunci vin si va intreb... intre a naste acasa, a ajunge la spital in ultima faza si a naste cu moasa si eventual medicul de garda care sa ma faca albie de porci si a face cezariana, care este "pastila" cea mai usor de inghitit?
Nu pot insa sa exclud din aceasta ecuatie riscul (la dimensiunile sale normale, nu exagerate) al nasterii naturale dupa cezariana.

Si povestesc in fata altor gravide

Si cu "burtica la gura", cu aceasta experienta si dezamagire in spate, vin in fata altor viitoare mamici gravide si le povestesc despre increderea in corpul lor, despre "negocierile" cu doctorul, despre nasterea naturala, frumoasa si sanatoasa!
Dar stiti ceva? O fac cu drag, o fac cu pasiune si o fac cu mai multa forta decat as fi facut-o in alte imprejurari! Pentru ca avem dreptul sa alegem, sa cunoastem avantajele si riscurile in mod corect!
Vreau insa sa-mi spuneti ce credeti voi despre nasterea naturala dupa cezariana in Romania, pentru ca nu cred sa fiu singura care se confrunta cu asta, pot naste in Romania?
Credeti ca la Constanta, la ISIS, se poate implini visul meu?''

A intrat in contact cu clinica noastra

Ulterior, Antoanela a fost vazuta de dr.Zaher Mohamed, s-au discutat toate aspectele travaliului, nasterii, posibilele riscuri, ce conduita trebuie abordata.
Din saptamana 37, a fost atent urmarita, iar in dimineata zilei de ieri (la 39 saptamani), au inceput contractiile, iar dupa amiaza s-a internat in maternitate cu un travaliu progresiv.
Antoanela a fost echilibrata, s-a miscat continuu, a fost atent monitorizata si dupa 5 ore de travaliu, s-a nascut Stefan, Apgar 10.


Trairile Antoanelei

Astazi, dupa ce emotiile s-au mai domolit in Isis, dupa ce starea mamei continua sa fie stabila, am incercat sa discutam cu Antoanela pentru a afla ce sentimente are acum, si de ce a continuat sa isi doreasca nastere vaginala, chiar daca stia ca riscurile puteau fi mari, ca exista varianta unei rupturi uterine, a unei hemoragii masive, a histerectomiei si chiar putea fi pusa in pericol viata ei si a bebelusului. Ne-a expus ca undeva in sufletul ei era o dorinta neimplinita, ca dupa prima ei nastere prin operatie cezariana, nu a fost convinsa ca trupul ei nu ar fi putut sa nasca, a crezut ca putea face mai mult.
Astazi, ne-a marturisit ce a simtit, ca a inceput un lucru pe care nu l-a dus la bun sfarsit. Primul ei travaliu s-a finalizat la dilatatie 4, cand bataile cordului fetal s-au diminuat si a fost necesara interventia chirurgicala. Simtea ca poate duce la bun sfarsit o nastere, simtea ca are nevoie de confirmare ca trupul ei stie si poate sa nasca.
Acestea au fost trairile ei.

Informarea iti ofera incredere

S-a informat asiduu din cartile de specialitate, a avut exemplele altor femei care nu au nascut in Romania si astazi ne-a relatat ca era sigura ca poate si ea, chiar daca emitiile erau puternice, mereu ganddindu-se ca travaliul ei poate duce catre neprevazut, un final nefericit. dar avea incredere in medicul ei, in echipa.

Fiecare femeie care naste are trairi complexe

Este un exercetiu de vointa, este putere?
Unde este limita intre dorinta si realitate?
Unde este acea linie clar trasata intre travaliul privit numai din punct de vedere medical, care putea sa se complice si travaliul ca rezultat al proceselor fiziologice din organism sustinute si intensificate de trairile gravidei?
Este o limita?

Increderea in medic

Incercand a se detasa de trairi, ne-a povestit ca in planul ei de nastere a contat foarte mult relatia pe care si-o formase cu medicul care urma sa o asiste la nastere. Avea incredere. Stia ca acele complicatii nu pot surveni fara sa apara semne prevestitoare in timpul travaliului. Stia ca medicul sau pregatise echipa, ca sala de operatie era pregatita iar daca era o urgenta majora ce necesita transfuzie, exista solutia si in acest caz.
Daca a avut emotii?

 Echipa a avut emotii

 A simtit ca travaliul ei este normal, era constienta, respira, intra in transa, iar acum ne povesteste ca ne studia reactiile, ca simtea semnele noastre discrete, ca stia dupa expresia chipurilor noastre daca e cazul sa se ingrijoreze sau nu. Cand a simtit o usoara tensiune in echipa in momentul terminal al travaliului, expulzia, a incercat sa se detaseze, sa nu preia emotii inutile, stia ca trebuie sa impinga rar, eficient, sa aiba rezerve de oxigen.

Cand a fost momentul ei de panica?

Cand dr.Zaher a anuntat sa se pregateasca masa.
Si-a pus intrebarea: "Care masa? De nastere sau de operatie?"
Atunci a fost lucida, chiar daca contractiile finale ale expulziei nu-i permiteau sa se relaxeze, s-a oprit si a privit. Simtind o usoara tensiune in sala, a putut sa faca o gluma, amuzandu-se de felul cum se imbraca medicul.

Travaliul trait de mama-travaliul si expulzia ca responsabilitate pentru medic

In mod sigur o operatie cezariana era calea cea mai simpla, fara suisuri si coborasuri, era o conduita sigura, incadrata intr-un timp prestabilit, o rutina.
Si ca o concluzie, oare putem face diferenta intre act medical si traire?

In acest moment nasterea vaginala dupa operatie cezariana, in Romania reprezinta un act medical care, iata, se poate efectua cu succes daca il imbini cu daruire, profesionalism si deschidere.

Comentariu tau