Spital Privat Isis

Numai cine nu vrea, nu reuseste-povestea unei NVDC

Publicat pe 20.07.2011 • 2770 comentarii

Numai ce am incheiat discutia cu una dintre mamele venita din Hunedoara sa nasca in cadrul maternitatii noastre. Imi suna inca cuvintele sale spuse cu mandrie:

“Numai cine nu vrea, nu reuseste!”

Acest mesaj poate transmite forta oricarei persoane care isi propune sa realizeze un vis, care are un scop ce ii aduce implinirea.
Discutia cu Ileana, m-a umplut de energie, acea energie mistica, cand lucrurile se intampla daca crezi in ele, daca iti stabilesti obiective care te reprezinta si intreprinzi tot ceea ce este posibil pentru a ajunge la finalul dorit.

Aceasta este povestea unei nasteri vaginale dupa operatie cezariana

Ileana se adresase clinicii noastre pentru o NVDC din Hunedoara. Atat de departe? Eram incantati sa stim ca numele nostru are ecou si in acea zona a tarii. Discutase cu dr. Zaher Mohamed despre dorinta ei de a naste natural dupa ce uterul sau fusese sectionat la prima nastere.
In urma dialogului cu Ileana, dr. Zaher ne-a anuntat ca, in curand vom avea o noua experienta medicala si psihologica deosebita pentru echipa Isis si familia care ne-a ales.

Dupa ce a cunoscut-o pe Ileana, medicul a ramas impresionat:“Aceasta gravida va naste natural, va reusi!”

“De ce spuneti acest lucru, domnule doctor?” l-am intrebat.“Toate femeile au nevoie sa stie ca au sansa de a naste vaginal dupa operatie cezariana, daca isi doresc. Ele trebuie sa stie ca aceasta experienta este, in principal, una personala, iar cadrele medicale sunt cele care urmaresc travaliul, care intervin atunci cand apar complicatii.”
“Aceasta gravida va reusi fiindca, ea este facuta sa nasca. Sunt femei care isi doresc sa nasca natural, dar cedeaza inainte de a ajunge la un anumit nivel al durerii, iar altele care raman calme, accepta durerea si reusesc.”, ne-a spus dr. Zaher.

In salon, dupa ce Ileana a nascut natural.Ileana, de a atata drum pentru a naste natural?


“Eram foarte speriata de operatie, fiindca prima sarcina s-a finalizat cu o operatie cezariana. Am simtit tot ce s/a intamplat in timpul operatiei. Convingerea mea a fost ca anestezicul nu si-a facut efectul. Ma simteam paralizata si neputincioasa.”

Ne spui mai multe despre prima ta experienta?

“Prima oara imi doream cu incapatinare sa nasc natural. Aveam credinta oarba in puterea naturii, ca organismul ar fi putut suporta nasterea. “
Cand vorbesti de nastere naturala, la ce te referi? Ai folosit cuvantul suportat.
“Pentru mine nastere naturala inseamna pe cale vaginala, iar cand vorbesc despre nastere, asociez si cuvantul durere. Eram convinsa ca pot trece peste durere. Lumea ma incuraja ca uit imediat durerea nasterii.”
Ce perceptie ai despre prima nastere?
“Nereusita a mea si a copilului. Toata sarcina a decurs cu bine, nu ma asteptam sa nu pot naste. Am fost dezamagita.”

Cum ai perceput durerile la prima nastere?

“Am avut dureri puternice, nu puteam merge, am avut un travaliu pana la dilatatie sapte. Copilul nu se pozitionase cum trebuie, nu am trecut de dilatatie sapte. Dupa operatie micutul a avut cefalhematom.”

Ce sentimente ai avut imediat dupa?

“In primele zile mi-a fost mai greu, nu am acceptat ajutorul nimanui. Sunt genul solitar, nu accept ajutor.

Ce fel de persoana esti Ileana? Cum ai obtinut cele mai mari reusite ale tale?

“Prin propriile puteri. Nu am avut meditatii cand am avut examene, mi-a placut sa invat singura, sunt autodidacta . Am invatat pentru licenta cu primul baietel la san. “

Ce te-a determinat sa vii tocmai la Constanta?

“Sotul meu este preot si am fost la o conferinta pe tema religioasa la Bucuresti. Acolo am vorbit unui preot ca vreau sa nasc natural dupa o operatie cezariana, iar acesta m-a informat ca este mai simplu sa nasc in apa. Am aflat in felul acesta despre Isis si dr. Zaher Mohamed, care era apreciat pentru comportamentul sau ca om, ghidat de credinta. Pentru noi a contat faptul ca el refuza sa faca avorturi, lucru pe care il apreciau toti colegii sotului meu.”

Care este povestea ta despre a doua nastere, Ileana?

M-am programat sa vin la clinica la 36-37 de saptamani. Am locuit in imprejurimile Constantei si am fost vazuta de medic.
Am avut un pretravaliu in cadrul clinicii, sub supraveghere, timp de doua zile. Contractiile erau neregulate.
Din punct de vedere emotional, incercam sa fiu optimista, sa ma conving ca o sa fie bine. Nu doream sa aud pareri negative. Travaliul se prelungea. Incercam sa nu arat, dar in interiorul meu era un clocot, abia asteptam monitorizarile sa vad ce face bebe. Eu credeam ca voi naste mai repede, cele doua zile mi s-au parut lungi.

Dupa doua zile-travaliul nu progresa

Eram déjà speriata, contractile erau la sapte minute, fara intensitate.
Am plecat in camera, dupa o monitorizare si am inceput sa ma plimb, sa fac exercitii pe minge, doream sa provoc, sa grabesc travaliul. Urcam pe scari continuu, imi spuneam ca voi reusi. Dupa amiaza, la ora 18.00, aveam dilatatie patru.
Am fost monitorizata si mi s-a spus ca daca intr-o ora nu exista o progresie a dilatatiei, voi fi operata.

Eram speriata-ma rugam

Mergeam si ma rugam, incercam sa fiu calma, dupa care simteam ca fierb, eram suparata. Discutam cu Dumnezeu: “De ce imi faci asta?” Am fost intr-un dialog interior timp de o ora, cand treceam de la o stare la alta: calm-control, furie-descurajare, credinta.
Peste o ora déjà aveam dilatatie sapte. Mi s-a spus sa mai stau pe minge si sa ma plimb pentru a ajuta dilatatia. Peste jumatate de ora eram pe masa si am nascut.

Cum simteai durerile?

“Ma incurajam ca la nastere va fi si mai greu. Tremuram, ma sprijineam in maini si imi spuneam ca trebuie sa am putere sa trec. Defapt, sa stiti ca a fost mai usor sfarsitul decat credeam eu.
Am plans la un moment dat ca nu pot naste normal, dar as vrea sa va spun sa nu va pierdeti speranta. Cu rabdare, reusiti!”

A aparut vreodata sentimetul de pericol?

Adesea femeile cand sunt in travaliu traiesc senzatii pe care nu le recunosc si atunci au sentimentul ca se afla in pericol (trauma proprie). Ati avut acest sentiment si cand?
“Da, mi s-a parut ca sunt trimisa tocmai la Constanta sa nasc singura, fara familie. Am avut sentimentul de abandon. Pentru mine este foarte importanta familia, nu doream sa fiu singura. Intr-un final, a venit cu mine o matusa.
Alte frici in timpul travaliului nu au aparut, fiindca mi le-am sters din minte, am ascultat ce spune medicul. Nu am avut timp sa gandesc."

Si totusi, care a fost argumentul care te-a determinat sa alegi NVDC?

Am analizat situatia: eu nu doresc sa apelez la metode contraceptive iar cezarienele mi-ar limita numarul de nasteri

Ti s-au explicat riscurile la care te expui tu si copilul, in cazul unei rupturi uterine?

Stiu ca era un protocol medical, existau riscuri majore, dar acele explicatii mi s-au parut pesimiste, fara niciun fel de sansa, au fost dure. Profesional, cadrele medicale aveau dreptate, putea fi rau, dar aveam nevoie de incurajari, nu de practici medicale.
M-a bucurat credinta medicului meu, care m-a incurajat mult, cred ca el mi-a dat putere.

Pe masa de nasteri am fost obraznica

Medicul a rugat asistenta sa puna muzica in sala de nasteri, apoi incepusera sa vorbeasca intre ei. Banuiesc ca erau momente stresante pentru ei cat si pentru mine si in felul acesta dorea sa detensioneze atmosfera, dar pe mine ma deranjau. Sunt genul meditativ, imi place linistea, iar intre contractii simteam nevoia sa ma reculeg. Le-am spus ca ma simt neglijata si sa nu mai vorbeasca, fiindca am nevoie sa fiu in centrul atentiei.

Dupa ce am nascut, am realizat ca am fost nepoliticoasa cu ei, dar analzand, acum ii admir!

"Ma gandeam la felul cum vorbeau intre ei: demonstra ca sunt un colectiv inchegat.
Sunt incantata de personalul maternitatii!
Am vazut numai figuri tinere, zambitoare. Am simtit ca este multa munca aici, dar nu am vazut vreo persoana care sa se simta impovarata si sa abordeze o figura rautacioasa. Fiecare persoana care a intrat in contact cu mine, o simteam ca este la fel si in viata de zi cu zi, nu le-am simtit false. In tot acest colectiv tanar, am vazut o singura doamna mai in varsta care avea o atitudine protectoare, de mama, iar cateodata am vazut-o mai sobra."

Ce le transmiti femeilor care vor sa treaca printr-o experienta similara?

Numai cine nu vrea, nu reuseste! Daca vrei, poti, nu cedezi, nu renunti!

Ileana spunea pe blogul ei

"La sute de kilometri distanta de casa, asa cum a randuit Dumnezeu, in seara praznicului Sfintilor Apostoli, a iesit din cuptoras micutul nostru marisor Arsenie (52 cm, 3880 g), pe cale naturala...
De ce Arsenie?
Parintelui Arsenie Boca i-am promis... Eram deznadajduita ca nu voi reusi sa nasc fireste, natural, dupa cezariana cu Ioan, eram speriata, ingrijorata,toti medicii la care apelasem imi refuzasera planul... si mi-am lasat la mormantul sau, la Prislop, nadejdea. I-am promis, in schimbul ajutorului, cinstea de ocrotitor al copilasului.
Parintele a intervenit exact in momentul propice, am aflat medicul care avea sa ma ajute cu 3 saptamani inainte de data nasterii copilului, am strabaut 9 judete de 4 ori ca sa imi pot vedea planul implinit... iar eu mi-am tinut promisiunea, in ciuda ripostelor bunicilor, unchilor si matusilor copilasului.
De ce nu Arsenie? E ciudat? Ciudat e cel care crede asa. Cati Sfinti si Parinti nu au purtat acest nume...!
Si daca tot suntem in Hunedoara binecuvantata de prezenta Parintelui Arsenie Boca asa se cuvenea sa numim copilul...!"

Comentariu tau