Spital Privat Isis

Poveste nastere-Maria Brianna

Publicat pe 14.05.2011 • 3536 comentarii

Buna ziua!
Dupa cum am promis, iata si povestea nasterii printesei noastre scumpe Brianna Maria, care a venit pe lume in apa cu ajutorul echipei Isis, ce ne-a fost alaturi si careia ii multumim mult.

Cum s-a intamplat?

Totul s-a intamplat pe data de 26 aprilie 2011.
Incheiam 39 de saptamani, deci mai aveam o saptamana doar, pana la data maxima a nasterii.
Era dimineata cand au inceput incet, incet contractiile. Erau foarte usoare, le percepeam ca pe niste crampe musculare.
L-am sunat pe domnul doctor Cristurean, care ne-a spus sa venim la ora 14, la cabinet pentru a ma consulta.Am mers la cabinet.
Domnul doctor ne-a zis, inainte sa ne vada, ca nu arat ca ar trebui sa nasc in ziua respectiva. Dupa control, a constatat ca era deschis colul si ne-a confirmat ca, probabil seara, noaptea sau a doua zi dimineata, e posibil sa vina pe lume bebika noastra.
Ne-a sfatuit sa asteptam contractiile la 6 min si apoi sa ne indreptam spre clinica.
Ne-am gandit si noi ca nu are rost sa stam in clinica pana devin mai dese contractiile.

Asa am si facut.
Am revenit acasa amandoi. Sotul mea ma tot intreba daca am contractii. Chiar daca erau rare la inceput, mi s-au parut suportabile.
Am stat acasa cu tati, relaxati, ne-am uitat la filme pana la ora 22 cand au inceput contractiile la 5-6 min, care mi se pareau mai dureroase, dar totusi suportabile.
Tati a fost cel care a sesizat ca sunt la cinci minute si ne-am hotarat sa plecam. In masina deja erau din ce in ce mai dese.

Am ajuns in clinica.

M-a consultat doamna doctor Pelin care cum m-a vazut, i-a zis asistentei ca pregateasca sala de nasteri ca am dilatatie 8 si l-a anuntat imediat pe medicul meu, care in scurt timp a venit.
Dupa aceasta atitudine a doctoritei, am gandit ca mai am putin si nasc.
Am mers in sala de nasteri. Deja dadusera drumul la cada, desi mi-au spus ca este posibil sa nu mai apuc sa intru in cada.
In scurt timp a venit doctorul meu. Am mai stat 10 min pe masa de nasteri, dupa care am intrat in cada.
Cred ca am stat jumatate de ora in cada pana am nascut.

Tati nostru a fost mereu alaturi. A stat la capul meu, cu mana pe umerii mei, ii simteam cu fata mana lui, la fiecare contractie cand impingeam.

Am ascultat tot ce mi-au spus si domnul doctor Cristurean si toata echipa de acolo. Chiar daca citisem mult pe forum si pe internet, atunci nu eram atenta decat sa fac absolut tot ce mi se spune, pentru a sti cum trebuie sa fac ca sa vina pe lume cu bine printesa noastra.

Stiam ca sunt o fire norocoasa. Aveam incredere in mine. Aveam incredere in Dumnezeu si in echipa Isis ca totul va fi bine si asa a si fost.
Inca de la inceputul sarcinii mi-am spus in sufletul meu, ca se poate sa nasc normal in apa, ca sunt o fire puternica si asa a fost.
Nu am facut nici o anestezie, pur si simplu am intrat in apa, am ascultat tot ce s-a spus sa fac si am nascut.
Pot spune ca a fost o nastere destul de usoara, asa am perceput-o eu.

In apa m-am relaxat.

Simteam durere doar in timpul contractiei iar intre contractii ma relaxam.
Domnul doctor glumea, mi-a placut ca ma facea sa rad.
Dupa 30 de minute de stat in apa, la ora 23.20, a venit pe lume bebika noastra.

Cum a iesit din apa mi-au dat-o la piept.
Ea a plans din prima, micuta!

Nu-mi venea sa cred ca am nascut, ca o tineam in brate, ca este minunea noastra!

Tati povestea ca el a vazut tot cand statea la capul meu. A vazut capul printesei noastre, apoi un umar, celalat umar si apoi tot corpul, dupa care au scos-o din apa si mi-au dat-o direct la piept.
Am tinut-o putin, dupa care i-au taiat cordonul si au luat-o in camera de alaturi.
Am iesit usor din cada pot chiar sa imi amintesc cum coboram scarile de la cadita si nu realizam ca am nascut!
Nu realizam ca s-a terminat asa de repede nasterea, ca pot sta in picioare si ca totul a trecut atat de repede!Abia asteptam sa o vad mai bine pe printesa noastra!

Tati nostru a stat cu ea, in camera de alaturi inca de la inceput in timp ce ii faceau masuratori si tot ce era necesar.

La o ora de la nastere mi-au adus-o la san

A papat bebica nostra jumatate de ora lapte de la mami, cu o pofta nebuna! Stia fetita noastra din prima cum sa pape, binenteles cu tati alaturi, care a fost mereu alaturi de noi si nu ne-a lasat deloc singurele.
Si acum ca au trecut doua saptamani de la nastere, nu-mi vine sa cred ca am adus o minune pe lume, ca este a noastra, ca a stat 9 luni la mami in burtica.

Multumim echipei Isis, care ne-a fost alaturi, ne-a sprijinit si ne-a indrumat in toate, de cand am ajuns in clinica si pana am plecat.
Cu siguranta daca peste doi sau trei ani ii vom face un fratior Briannei, vom proceda la fel.

Tati nostru ne ajuta mult: facem baita impreuna, o schimbam impreuna, masajul il facem amandoi.
Suntem o echipa, facem totul amandoi, ca doar e printesa noastra si o iubim mult!

Aceasta este povestea noastra, pe care cu siguranta nu o vom uita toata viata.

Simona

Comentariu tau