Spital Privat Isis

Si-a dorit sa nasca natural, dar ii era teama

Publicat pe 08.09.2011 • 1979 comentarii

Va vom povesti despre Anca

Este o poveste frumoasa, ea este acum prietena noastra.
A nascut la Isis!
Povestea ei este semnificativa pentru nasterea naturala, pentru o nastere in care gravida isi constientizeaza trupul si reactioneaza instinctiv, pentru dorinta ei de a avea sotul aproape, pentru putere si daruire.

Ea a ales pe deplin informata, sa nasca la Isis !
Anca si-a dorit sa nasca natural fiindca simtea ca trupul ei stie ce are de facut, insa ii era usor teama, de aceea si-a dorit sa se informeze, sa pregateasca nasterea fiului lor. Cele mai multe gravide isi doresc sa inceapa cursul de pregatire pentru nastere, de regula, cand se apropie finalul sarcinii, in ultimul trimestru de sarcina. De ce procedeaza gravidele astfel ? Deoarece:

In primul trimestru de sarcina
Gravidele sunt atat de incantate ca vor avea un micut, incat starea de fericire pluteste si nu le deranjeaza prea mult disconfortul sanilor, greturilor,etc.

In trimestrul II de sarcina
Incep sa simta micutul, se bucura de prezenta lui, sunt euforice impreuna cu partenerii lor si intreaga familie.

Credeti ca vreauna dintre noi se gandeste la nastere?
Cele mai multe ne spunem ca nu dorim a ne strica aceste momente de fericire, ca este timp pentru a ne gandi la nasterea propriu-zisa si ce inseamna ea. Atunci , chiar daca ne este teama, ne dam un termen si lasam timp grijilor sa se sedimenteze si sa apara in ultimul trimestru de sarcina, cand planificam pregatirea pentru nastere.
Este bine. Din punct de vedere afectiv, ceea ce se intampla, este normal!

In trimestrul III de sarcina
Starea emotionala a gravidei este diferita, accentuata de incarcatura hormonala, de starea de nesiguranta pe care i-o creaza momentul imediat, nasterea, de starea modificata fizica- usor ingreunata. Atunci fac programari, planificari.
Acesta este momentul cand se adreseaza catre un cursurile de pregatire.

Revin la Anca
Anca, a dorit sa stie extrem de multe despre nasterea ei, nu s-a axat atat de mult pe sarcina, pe dezvoltarea micutului. Avea confirmarile medicilor ginecologi precum ca lucrurile sunt in regula, dar dorea sa inteleaga emotional, ceea ce se intampla cu ea, fiindca trairile ei erau extrem de intense.

Un om, care in principal-simtea, incerca sa isi reduca fricile citind si informandu-se foarte mult. Ea era cea care traducea,constientizand fiecare stare, fiecare exercitiu de relaxare pe care il facea, le explica prin prisma ei, celorlalte gravide.
Era intr-o conexiune, cum nu am mai intalnit, cu bebelusul ei!
Constientiza fiecare muschiulet, constientiza si vizualiza pozitia bebelusului si daca isi dorea sa intre intr-o relatie mentala cu el, reusea. Este adevarat, incepuse aceste exercitii de relaxare devreme, ea a fost cea care a inceput pregatirea pentru nastere-constientizarea trupului si acumularea informatiilor teoretice, respectiv constientizarea trairilor, de foarte devreme!

Natura ajuta femeia-toate femeile au nascut o pot face si eu!

Acestea erau convingerile ei pe care le impartasea impreuna cu sotul.
Anca dorea povesti despre nastere cat mai multe. Dorea confirmari ca tot ceea ce invatase cursul Lamaze se va intampla. Avea credinta in trupul ei, dar teama o macina adesea. De aceea dorea informatii teoretice si practice cat mai multe. Erau gravide care terminasera cursurile inaintea ei si urmau sa nasca, era atenta la tot ceea ce povesteau ele. Incerca sa se regaseasca.
Ascultand povestile, era din ce in ce mai convinsa ca ea s-ar simti in siguranta daca pe perioada travaliului poate fi sustinuta de sot cu o vorba, cu o imbratisare.

Facuse un mic plan cu medicul ei, in care avea mare incredere
Urma ca sotul ei sa vina in maternitatea din orasul ei. Era linistita. Dar termenul se apropia si a aflat ca medicul va pleca in concediu. O stare de panica a cuprins-o si oricat isi dorea sa ramana calma si increzatoare, simtea ca planul nu mai putea sa se desfasoare asa cum stabilise anterior.
(In orice situatie stresanta din viata, ce poate fi anticipata, este bine ca intotdeauna sa iti faci un plan)

Nu s-au gandit niciodata ca vor naste intr-o clinica privata

Anca este simpla in interior, este un om care pretuieste munca sotului ce aduce venituri in casa, care organizeaza mica lor afacere ce le aduce un venit decent. Ea este fata simpla care a gandit ca poate naste in spital, asa cum naste toata lumea, ca sunt conditii si intr-un spital de stat , ca exista siguranta nasterii.

Cocheta cu ideea nasterii in apa

In acel moment au inceput cautarile ei, a dat curs dorintelor sotului ei, care adesea o directiona catre un alt fel de nastere, cum spunea el, unul uman. Nu a stiut ca ea deja se informa. Si-a facut o lista cu clinicile private din Romania. Cocheta cu ideea nasterii in apa.


Sotul ne povesteste…”era sambata dimineata…

“Anca cu bebe de 37 saptamani, ne indreptam catre Constanta, cu bagajele facute, cu trusoul pentru micul flacaias din burtica.
Aveam mari emotii. Anca avea contractiile Braxton-Hicks destul de intense in ultima perioada, avea chiar o usoara hipertonie, burtica ei era ,,superintinsa'' si ,,superstransa''.
Drum lin,dupa cererea flacaului Luca din burtica.
Ajungem in Constanta. Gasim un oras cald, in care lucrurile par atat de simple si bine stabilite si ma refer la organizarea orasului, la circulatie, in principal. Asta ne-a impresionat pe noi cei veniti din Galati, obisnuiti cu vesnica busculada rutiera.

Ajungem la Isis dupa ce am primit cateva indrumari telefonice

Ne intapina o cladire rosie-diferita (mi-a placut acest aspect),iar nota de rosu o gasim si in receptie unde simtim ca ne aflam in holul unui hotel cu servicii de inalta calitate.
Ne adresam domnisoarei care ne remarcase din spatele usilor ce se deschideau. Ne-a intampinat cu un zambet. Se stia ca venim , eram deja programati-anuntati.

A fost o prima nota buna din partea noastra pentru Isis
-aspect deosebit-personalizat al receptiei clinicii, ton cald ce te imbie sa iei loc pe canapele confortabile, cat si prezenta domnisoarei care nu afisa un aer strict profesional, cu un zambet studiat. Acel zambet parea ca este o trasatura de caracter a ei.

O prima intalnire cu Ana, care ne primeste degajata
Am subinteles ca este o zi incarcata, parea usor agitata, dar zambind ne-a oferit toate informatiile pe care le doream in drum catre etajul trei, unde ne astepta domnul dr.Zaher.
Ana, foarte deschisa, zambind mereu, nu se mai oprea din vorba. Ce vorbeam? Orice! Ulterior am vazut ca este prietena cu toata lumea, ca este o buna gazda.
Nu este o persoana care se gandeste: azi mai am de facut si asta, a mai intervenit ceva in programul meu care ma abate de la ce am de facut. Am vazut ulterior, o Ana organizata, care isi rupe din activitatile medicale sau discutiile cu furnizorii de materiale, medicamente ai clinicii si coboara vesela catre o gravida sau un cuplu ce isi doresc a vizita clinica sau care o solicita pentru o intrevedere de oricare gen ar fi ea.

Aspectul si conduita din interiorul clinicii sunt diferite fata de alte spitale din Romania

In acest spital emana luxul si bunavointa, totul era asa cum nu vazusem in Romania. Aveam o rezerva si ma asteptam sa fim primiti intr-un birou somptuos al unui ,,mare sef de clinica'' care urma sa aiba o alura oficiala, asa cum eram invatati sa reactionam in fata persoanelor cu autoritate.

Intalnirea cu Dr.Zaher Mohamed

Surpriza! Trecem pragul usii si ne intampina un om simplu ,,dupa vorba, dupa port'' care a daramat mitul unui mare sef pe care urma sa il intalnim si ne dadea oarece emotii. Ne intinde mana vesel, cu acelasi aer de gazda care ofera tot ceea ce este mai bun musafirilor care ii trec pragul.
Am vizitat salile de nastere, am vazut sala unde Anca planuia sa nasca in apa, sala de operatie, in cazul in care travaliul nu se desfasura in parametri normali, sala de reanimare a nou nascutului.
Ma gandesc oare de cand il cunosteam pe dr. Zaher de nu ne mai opream din vorba? De cinci minute,da!

Am impartasit toate dorintele noastre doctorului Zaher. Cererile erau pertinente.
Eram un cuplu care ne doream sa pasim impreuna in familie cu noul membru!

Stiti ce am vazut aici?

Am vazut ca raportul era cumva diferit : medicul a ascultat, a inteles, ulterior si-a spus parerea , fara a impune.
Personal, m-a impresionat !

Travaliul parea iminent

Un prim control ginecologic si ni s-a comunicat ca sunt anumite modificari ale colului si posibil ca travaliul sa inceapa in cateva ore sau zile.
Anca stia asta, era constienta ca poate exista o perioada mai lunga de pregatire a colului pana sa inceapa travaliul propriu zis. I s-a recomandat sa ramana in clinica, sa nu se mai intoarca acasa la trei ore distanta de Constanta. A fost anuntata ca in maxim o saptamana poate naste.
Bebelusul se naste cand este pregatit

Nu i-a fost teama de acest termen, ea nu era nerabdatoare, stia ca bebelusul se va naste atunci cand este pregatit. A ramas relaxata in clinica, ba chiar la un moment dat a dorit sa faca o mica plimbare pentru avedea marea si orasul Constanta care incepea sa se anime de turisti. Eu am plecat acasa urmand sa ma anunte cand travaliul va incepe” ne povesteste sotul Ancai.

Colul isi urma cursul: inmuiere, scurtare

Incepusera contractiile, nu erau cele care aduceau modificari semnificative ale colului, dar le perceapea mai dureroase.
Alegerea Ancai si a sotului a fost ca travaliul sa debuteze de la sine si daca nu sunt indicatii medicale sa nu se intervina in procesul natural al nasterii.
Durerile erau intense, parea ca intra in panica, apoi gasea resurse sa se linsteasca. Aceste contractii durau cateva ore bune din zi sau din noapte, ii perturbau ritmul unei zile, dar nu continuau cu regularitate. Avea confirmarile domnului doctor Zaher ca lucrurile decurg normal, cadrele medicale ii ofereau increderea si sustinere.
Anca povestea ca se simte intr-o vacanta, erau zilele dinaintea nasterii puiului lor si dorea sa se bucure de ele.

Travaliul a inceput
Contractiile aveau periodicitate, colul incepuse sa se dilate. A preferat sa ramana in salon pana cand cadrele medicale au considerat ca este cazul sa urce in sala de nastere.
In camera se retragea in sine, statea pe minge si intra in transa.

“Acest lucru mi-l spunea la telefon, am trait aceste momente alaturi de ea. La un moment dat imi inchidea telefonul si nu mai dorea sa vorbeasca cu nimeni avand nevoie de liniste, de intimitate. Asteptam sa ne confirme medicul ca are dilatatie pentru a pleca la drum catre Constanta.” Poveste ulterior sotul Ancai.

In sala de nastere o astepta intreaga echipa
A fost dusa in sala de nastere unde se afla cada. Era pregatita. Momentul final era aproape. Acolo au intampinat-o Ana si Sorina-psihoterapeutul clinicii (cu care deja legase o relatie in zilele anterioare, cu care exersase respiratiile specifice ce urmau sa o ajute in travaliu), domnul doctor Zaher, asistenta de obstetrica, medicul neonatolog si asistenta neonatolog.

Dr.Zaher o anunta ca e timpul sa intre in apa
Acela a fost momentul in care durerea s-a diminuat, cand a simtit ca se relaxeaza si prinde puteri pentru momentul final-expulzia micutului (nasterea propriu-zisa)
Micutul Luca s-a nascut si a fost pus imediat pe pieptul mamei. Cordonul ombilical nu i-a fost pensat imediat,cunoscandu-se beneficiile pentru mama si micut. Tati nu a mai reusit sa ajunga in timpul travaliului, dar a fost langa Anca imediat dupa nastere si in timpul celor patru zile de spitalizare.

Anca a ramas cu o amintire placuta despre nastere:
“Este primul nostru concediu in trei!”

Comentariu tau