Spital Privat Isis

Si taticii au emotii! Ei sunt atat de importanti!

Publicat pe 15.06.2015 • 593 comentarii

Viitorul tata implicat in timpul sarcinii isi doreste sa participe activ alaturi de sotia sa la nastere.

Ai ramas insarcinata
Traiesti o experienta noua, sarcina! Ea este traita intens de ambii parteneri, chiar daca sentimentele cele mai intense ii apartin mamei, ele vor schimba atitudinea cuplului in ansamblu.
Pentru familia voastra este un bun prilej de cunoastere, pentru exprimare, pentru a crea o alta dimensiune a relatiei, acea relatie deschisa, emotionala unde sentimentele pozitive sunt acceptate si exprimate in egala masura cu sentimentele negative, unde comunicarea si sprijinul capata fundatia relatiei.

Se naste un copil, se naste un tata, se naste o familie

Normalitatea este ca tatal sa fie implicat inclusiv in timpul travaliului, sa fie prezent la nastere.
Cei mai multi tatici isi doresc sa participe, o fac si raman cu amintiri de neuitat pentru toata viata.
Alti tatici au preluat ideea ca un barbat nu are ce cauta la nasterea copilului sau, fiindca nu poate fi implicat alaturi de sotia sa, deoarece travaliul si nasterea sunt procese intime, unde are loc o expunere a intimitatii femeii, iar adesea ei considera ca este un proces extrem de dureros pentru femeie si nu isi doresc sa asiste la asemenea experiente.
Va recomandam sa nu preluati aceste idei, relatiile s-au schimbat, iar experienta sarcinii este diferta si nasterea nu este un proces exclusiv dureros.

Dragi tatici si viitori tatici,

Asa cum sarcina este o etapa emotionala (puteti recunoaste ca sotiile voastre au plans cel mai mult in aceasta perioada), ea culmineaza cu o emotie puternica, travaliul si nasterea, unde femeia care va naste are nevoie de sprijin.
Ea are nevoie sa se simta iubita, inteleasa, imbratisata, incurajata.
Ea nu va avea o atitudine negativa, asa cum isi imagineaza multi tatici, daca sotul ei este langa ea.
Ea va trece cu demnitate prin contractii si din contractie in contractie cuplul se va uni mai mult, relatia se va strange.

Taticii care au fost alaturi de sotiile lor in timpul travaliului au simtit ca sprijinul lor era cel mai important in acel moment, au simtit ca impreuna dau nastere micutului care isi urmeaza drumul firesc, instinctiv, prin trupul mamei sale.
Taticii s-au simtit puternici, importanti si au avut relatii increzatoare cu micutii abia nascuti.

Oare nu este inaltator sentimentul sa simti ca esti primul care iti tii bebelusul in brate?

Uneori taticii s-au simtit neputinciosi, fiindca au vazut cata putere de a trece peste durere are partenera sa, s-au simtit neputinciosi fiindca sotia lor avea capacitatea de a face ceea ce simtea, iar admiratia lor fata de determinarea ei a crescut considerabil.
Acesti tatici care au amintit ca au fost momente cand se simteau neputinciosi fiindca simteau ca nu pot ajuta cu ceva pentru a diminua durerea facerii, ci doar puteau sa isi tina in brate sotia si sa o maseze in zonele indicate de ea, acesti tatici au simtit un respect profund fata de mama pruncului nenascut, au simtit ca mama copilului poate darama muntii pentru copilul lor si pentru relatia lor ce abia se nastea.
Chiar daca femeia care trecea prin travaliu nu realiza puterea ce o emana trupul si chipul sau, ea a simtit cum creste si mai mult cand sotul ei imediat dupa nastere i-a povestit ceea ce a simtit.
Femeia a capatat puteri si intelepciune pentru pasii importanti imediati ai alaptarii, pentru pasii de dedicare totala din zilele si noptile urmatoare.

Cand un tatic a participat la nastere, el a avut incredere imediata in capacitatea lui de a se ocupa de bebelus.Un tata se naste in momentul in care isi tine in brate copilul!

Cu cat amanam mai mult momentul imbratisarii cu propriul copil, cu propria realitate de care uneori ne temem, cu atat persistam in sentimente de neincredere, iar neincrederea isi face un loc caldut in interiorul unui tata care va invata evitarea, va invata detasarea, iar cateodata fara sa exprime aceste sentimente, el va spune doar:
"Acum este timpul tau, ocupa-te tu de el, fiindca la mine plange.
Cand va nu ma mai suge o sa ma joc mai mult cu el sau poate cand va merge sau poate chiar alerga"
Aceasta amanare creeaza sparturi ale relatiei, sentimente contradictorii in interiorul mamei si in interiorul tatalui: ratiunea spune ceva, iar instinctul spune altceva. Aceasta contradictie este intretinuta de acel sentiment de neincredere.

Asadar,
E timpul sa luati taurul de coarne!
Luati-o pas cu pas:
- implicati-va mai mult in timpul sarcinii
- participati la toate controalele perioadice impreuna cu sotia
- ascultati-o cat de des se poate si nu ii negati ceea ce simte, ceea ce simte ea, este perfect adevarat pentru ea.
- nu ii negati sentimentele de neincredere si lasati-o sa planga
- intreabati-o frecvent: "ce simti acum, ce ai nevoie, cum crezi ca putem depasi aceasta situatie"
- programati participarea la cursurile prenatale, cursurile Lamaze, consilieri prenatale, cursuri de alaptare si de crestere a micutului
- cautati grupuri de suport si participati impreuna cu alte cupluri la intalniri
- programati impreuna modul in care se va naste copilul vostru, dar nu uitati ca decizia finala este a sotiei
- aprofundand comunicarea in etapele descrise mai sus, veti simti cat de important sunteti in aceasta relatie si vi se va parea firesc sa participati alaturi de ea la nastere
- invatati tehnici de relaxare impreuna cu sotia si discutati impreuna cu medicul obstetrician un plan de nastere personalizat, recunoscandu-va nevoile firesti ale cuplului

Comentariu tau

Harta site