Spital Privat Isis

Tati, ne povestesti experienta ta?

Publicat pe 10.10.2011 • 3729 comentarii

Salonul 213

Atmosfera de familie. Operata ziua zero.
Pareau ca in aceasta viata au mai trecut o data pe acest drum. Erau calmi, relaxati, anticipau anumite ritualuri si anumite procedure medicale. Erau un cuplu informat. Ar fi putut sa aiba informatiile inca dinainte de nastere de la receptie sau poate ar fi avut rude sau prietene care au nascut la noi si au fost adesea in vizite in maternitate.

Ulterior, am aflat ca este al doilea bebelus pe care aleg sa il nasca in cadrul maternitatii noastre, la un interval de aproape doi ani si ca au avut un drum lung de strabatut pentru a ajunge la noi. Erau din Braila.
Asa cum poate v-ati familiarizat cu povestile din Jurnalul Isis, obisnuim sa legam o relatie speciala cu fiecare gravida, familie care ne trece pragul.

Prima oara de ce ati ales maternitatea Isis?

Ne doream conditii decente de nastere, igiena, profesionalism, dar cel mai mult imi doream sotul alaturi de mine, nu numai la nastere, ci in fiecare clipa de dupa nastere.


Ce a insemnat pentru dvs prezenta sotului la nastere?

Liniste.Siguranta.
Aveam emotii foarte mari in legatura cu operatia, doream ca bebe sa fie bine. Am simtit ca daca sotul este in sala, langa mine, emotiile mi se reduc. Ca orice gravida aveam emotii in legatura cu starea de sanatate a fetitei.
Cand am nascut nu am putut sa o vad foarte bine, chiar daca era in dreapta mea masa pe care au asezat-o cei de la neonatologie. Stiam ca daca sotul este in sala si filmeaza, observa toate momentele pe care mi le-as fi dorit sa le vad. Drept urmare, astazi ne-am delectat impreuna cu filmuletul nasterii fetitei noastre.
Pentru mine,Sotul in sala de operatie a insemnat liniste, sustinere morala. Stiam ca prin el vom avea amintiri comune, pentru a le arata copiilor nostrii cum au venit ei pe lume.
Noi am vazut momentul nasterii si nu ne-am gandit ca vom privi un film in care vom vedea mult sange, fire, durere.

Ce a fost diferit de aceasta data?

Anestezia de aceasta data am suportat-o mai bine. Imi amintesc ca la prima operatie cezariana mi-a fost rau, am avut dureri de cap. Am fost un caz nefericit, primisem asigurarile medicilor ca din punct de vedere medical eram bine, insa eu am avut dureri de cap o luna de zile. Eu am banuit ca le-am avut de la anestezie, dar pot fi mai multi factori care ar fi putut influenta starea mea de atunci.
Prima data dupa ce s-a efectuat anestezia, am simtit amorteala si intepaturi in picioare. Acum am simtit caldura in picioare si atat. Ulterior am refuzat analgezicele fiindca nu aveam dureri. Iar azi in ziua a doua de dupa operatie sunt foarte fericita fiindca nu am dureri de cap.

Cum a fost in salonul postoperator?"Plictisitor, a trecut greu timpul."

Ai avut dureri?” Am simtit nevoia a doua analgezice."

Ai putut dormi?” Foarte greu. Am avut tot felul de ganduri care nu imi permiteau sa intru in acea stare de somn."

Ce ganduri aveai?” Sa se faca dimineata pentru a avea familia reintregita.

Stiai ca aceste sentimente sunt comune tuturor mamelor care au nascut?” Chiar daca resimt o stare de oboseala si isi doresc sa se odihneasca fizic, mintea lor nu le va permite acest lucru. Vor retrai filmul nasterii sau al operatiei cezariene, isi vor imagina bebelusul in diferite ipostaze si etape ale vietii. Vor face Planuri pentru noua familie creata. Practic, va pluti intr-o stare de visare, somn si usoara agitatie.”

Acum ce ne facem cu bebe?

La prima nastere erau atat de fericiti, iar cand am ajuns in salon si am ramas singuri cu bebe, ne-am privit si ne-am intrebat ce ne facem cu bebe?

Si ce ati facut?” Ne-am descurcat, evident! Si ne-am descurcat mult mai bine decat ne asteptam!"

”Cand ati avut pentru prima data fata la san?

In salonul postoperator mi-a fost adusa de asistentele pediatre. Sunt mandra fiindca a supt din prima. Aveam dureri dupa operatie, dar nu in mod deosebit, insa cand am avut fata la san, am uitat de orice discomfort. Eram fericita, e un sentiment unic!

Tati, ne povestesti experienta ta?

Sotia mea se baza pe mine, asa cum a spus, insa eu la randu-mi am avut emotii mari pe care mi le controlam. Emotiile au atins nivelul maxim in sala de operatie, in special in momentul in care a iesit bebe. Eu filmam insa eram atent la starea fetei.
Ma ingrijorasem putin fiindca nu era atat de viguroasa si galacioasa ca baiatul, insa medicul neonatolog ma asigurase ca era sanatoasa, ca respira si plansul nu trebuie sa fie ca al baiatului neaparat. Au fost secunde scurte, dar mie mi-au parut minute.

Daca nu aveati prilejul sa intrati in sala de operatie?

As fi cautat pana as fi gasit o clinica in care sa pot asista la nasterea copiilor mei.
Sunt moment unice pe care e bine sa nu le pierzi, iar efectul nu era acelasi daca as fi privit din spatele unui geam.
Am vrut sa fiu acolo pentru psihicul ei, sa ma vada ca nu ma ingrijorez, chiar daca eram putin stresat cand se efectuau manevrele prin care era extras bebelusul.
Am legat o relatie deosebita cu fata prin faptul ca m-am implicat inca de la inceput. Am stiut sa schimb scutece si fata a poposit, cu drag, in bratele mele atunci cand mama a simtit nevoia sa se odihneasca dupa noaptea nedormita din salonul postoperator. Sincer? Regret ca nu am stat si cele 24 de ore in permanenta cu ele, atunci cand mami si fata s-au aflat in salonul postoperator.
Stam in salonul 213. Pentru noi aspectul a contat foarte mult.
Camera de hotel a redus din stresul spitalizarii.

Va intoarceti in Braila.Sotia dvs este operata, cum vedeti drumul inapoi spre casa?

” Voi merge incet si sunt dispus sa opresc masina ori de cate ori o cer mami sau fata.

Cateva cuvinte despre dvs, doamna?

Sunt asiatent de farmacista. Imi plac lucrurile concrete si in special imi place sa imi planific timpul si actiunile.
Ador curatenia si caut idea de curat in tot ceea ce ma reprezinta.

Comentariu tau