Cardiopatiile congenitale sunt cel mai des întâlnite la gravide, riscul matern fiind cel care este crescut în aceste situații (datorită decompensării cardiace). Riscul fetal implică posibilitatea transmiterii ereditare a anomaliei cardiace prezente (până la 16% risc), fiind chiar de 50% în cazul bolilor autosomal dominante (cum este sindromul Marfan, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, sindrom de QT prelungit congenital).

fecțiuni congenitale obstructive – coarctația de aortă (stenoză congenitală la nivelul aortei cu localizări variate); clinic, matern, riscurile sunt cele de hipertensiune în jumătatea superioară a corpului și hipotensiune în cea inferioară cu posibile complicații (cel mai sever fiind formarea unui anevrism aortic cu risc consecutiv de ruptură), precum și riscuri fetale – restricție de creștere intrauterină datorită hipoperfuziei utero-placentare.

A doua afecțiune poate fi stenoza valvei pulmonare – mai rar – se asociază și altor anomalii congenitale; de obicei, este bine suportată în formele ușoare și medii, dar în formele severe poate pune în pericol viața mamei.

Afecțiuni congenitale necianogene (sunt stânga-dreapta) – riscurile sunt reprezentate de aritmii, embolie, insuficiență ventriculară dreaptă, hipertensiune pulmonară (în timpul sarcinii nu sunt creșteri ale debitului stânga-dreapta).

Defectul de sept interventricular poate duce la complicații materne, sarcina fiind contraindicată în cazul complicațiilor în circulația pulmonară și a defectelor mari de septale.

Defectul de sept atrial – este în general bine tolerat, complicațiile fiind reprezentate de aritmiile cardiace.

Persistența canalului arterial – dacă nu sunt asociate complicații (hipertensiunea pulmonară), sarcina este bine tolerată.

Afecțiuni congenitale cianogene (sunt dreapta-stanga) – apar în cazul în care există un defect de sept interventricular cu trecerea sângelui din ventriculul drept în cel stâng (în cazul unei obstrucții la ejecția sângelui din ventriculul drept) sau în cazul inversării suntului în cazul afecțiunilor congenitale necianogene complicate cu hipertensiune pulmonară (cunoscută și ca sindrom Eisenmeger – riscurile materne sunt majore, mortalitatea putând atinge și 70%!).

Tetralogia Fallot este cea mai frecventă și cunoscută maladie congenitală cianogenă cardiacă și constă în asociarea mai multor patologii: hipertrofia ventriculului drept, defect de sept interventricular, stenoza pulmonară, poziție anormală a aortei; implică complicații materne majore, rata de avort putând fi maximă.

Bineînțeles că și conduita obstetricală va fi adaptată în funcție de gravitatea afecțiunii, tipul ei și asociarea sau nu a diverselor complicații.

Cursul sarcinii nu este influențat de formele ușoare și medii; în cazul cardiopatiilor congenitale cianogene sau a formelor severe în cazul celor necianogene se recomandă corectarea chirurgicală anterior sarcinii iar în cazul prezenței sarcinii – întreruperea terapeutica a acesteia (rar se poate încerca corectarea chirurgicală a anomaliei cardiace în timpul sarcinii). De asemenea se impune profilaxia infecțiilor prin administrarea de antibiotice cu spectru larg în cazul cardiopatiilor congenitale.

Din restul afecțiunilor cardiace ce se pot asocia sarcinii amintim:
– endocardita infecțioasă;
– depunerea de vegetații la nivelul endoteliilor cardiace, având atât forme subacute, cât și acute – aceste paciente necesitând protecție antibiotică la orice manevră invazivă.

Altă patologie este cardiomiopatia peripartum – ce apare frecvent după naștere – caracterizată printr-o insuficiență cardiacă de tip congestiv, cu prognostic adesea rezervat.

Hipertensiunea pulmonară – primară sau secundară altor afecțiuni cardiace; în formele severe are efecte negative asupra sarcinii și gravidei, sarcina fiind contraindicată în aceste cazuri (formele ușoare/medii sunt în general bine tolerate – urmărirea travaliului necesită o atenție deosebită existând riscul de insuficiență cardiacă).

Dr. Bogdan CIORNEI
Medic Specialist
Obstetrică-Ginecologie
ISIS – Spital Privat