Deși rareori afecțiunile buco-dentare din timpul sarcinii pot fi urmate de complicații importante, profilaxia și tratamentul lor corect împiedică apariția, cronicizarea și, eventual, pierderile iremediabile. Aceste boli pot fi preexistente sarcinii, concomitente, agravate sau determinate de sarcină.

Adaptarea organismului matern la sarcină presupune o serie de modificări hormonale și imunologice menite să influențeze starea de sănătate a danturii. Estrogenii rețin apa și determină edemul gingival, precum și fragilitatea mucoasei gingivale. Progesteronul produce relaxarea fibrelor elastice și colagene, relaxare care duce la mobilitatea sporită a dinților.

Scăderea imunității favorizează activitatea bacteriilor și fungilor din cavitatea bucală. Carențele vitaminice pot să apară ca urmare a necesităților crescute și pot fi agravate de inapetența și vărsăturile din primul trimestru de sarcină:
• vitamina A influențează formarea smalțului;
• vitamina B1, prin lipsă, determină tulburarea metabolismului hidraților de carbon și duce la acumularea de acid piruvic care accentuează procesele de proteoliză din smalț;
• vitamina C are rol în formarea substanței intercelulare și dezvoltarea dentinei;
• vitamina D influențează metabolismul fosfocalcic și o suplimentare sub formă de doză unică, în trimestrul III, mai ales iarna, este necesară;
• vitamina E are rol în menținerea stabilității membranelor biologice.

Alimentația femeii gravide trebuie să facă față unor necesități crescute în fluor, calciu și fosfați:
– fluorul a făcut obiectul unor studii numeroase. Dacă aportul de fluor este scăzut acesta traversează liber bariera placentară. Când este crescut, placenta protejează fătul de excese;
– calciul dă forță și asigură rigiditatea dintelui. Consumul lui este important în formarea oaselor și dinților. Necesitățile în timpul sarcinii sunt crescute, uneori aportul alimentar este insuficient (din lactate) și necesită suplimentare medicamentoasă; – fosforul este un element care intră în compoziția oaselor și a dinților. Vărsăturile din primul trimestru de sarcină, prin conținutul lor acid, favorizează eroziunea dinților și din acest motiv se recomandă clădirea imediată cu apă.

Igiena buco-dentară poate fi defectuasă din cauza lipsei de informare, dar și din cauza grețurilor și vărsăturilor accentuate de periaj. Nu în ultimul rând, se recomandă evitarea consumului de dulciuri, mai ales a celor lipicioase, a băuturilor dulci și acidulate. O vizită la stomatolog este recomandată profilactic, preconcepțional și de trei ori în timpul sarcinii, alături de însușirea regulilor de igienă și alimentație.

Profilaxia bolilor buco-dentare la femeia însărcinată se adresează atât patologiei materne, cât și celei fetale. Dinții temporari, o parte din dentină și smalțul molarului I permanent se dezvoltă în timpul vieții intrauterine. Începând cu luna a IV-a se formează matricea organică a smalțului în care, ulterior, va avea loc mineralizarea dinților temporari. Aceasta are loc la sfârșitul lunii a IV-a și continuă în luna a V-a.

În ceea ce privește tratamentul curativ trebuie să se respecte următoarele principii:
– intervențiile de urgență se efectuează indiferent de vârsta sarcinii;
– pentru cazurile care suportă amânare, trimestrul II este perioada cea mai stabilă a sarcinii;
– examenul radiologic va fi evitat pe cât posibil, la nevoie se poate efectua cu protecția unui șorț cu plumb; după luna a VII-a riscul este considerat nul;
– anestezia locală sau loco – regională este recomandată cu excepția cazurilor de intoleranță;
– premedicația este recomandată mai ales în trimestrul I când starea emoțională poate fi exagerată;
– lucrările protetice se vor limita la proteze provizorii în scopul restabilirii funcției de masticație;
– se vor recomanda numai medicamentele și calmantele admise în sarcină;

Riscul netratării afecțiunilor buco – dentare manifestat prin complicațiile infecțioase sau prin pierderea ireversibilă a dinților este mult mai mare decât riscul unui avort sau al unei nașteri premature. Cu o conduită adecvată acestea pot fi prevenite!

Necesitatea tratamentului afecțiunilor odontoparodontale la femeia gravida ar trebui să fie o noțiune cunoscută, la fel și necesitatea colaborării obstetricianului cu medicul stomatolog. Graviditatea este o stare fiziologică provizorie, gravida nefiind de fapt o bolnavă, multe din afecțiunile orale fiind tranzitorii și dispar odată cu nașterea sau terminarea sarcinii.

Cu toate acestea, din cauza alimentației si igienei orale necorespunzătoare, impregnației hormonale caracteristice sarcinii, scăderii imunității, se pot crea premizele favorizării apariției unor afecțiuni odontoparodontale și agravării celor deja existente. Numai controalele stomatologice preventive, profilaxia și tratamentul corespunzător al lor evită pierderea dinților sau apariția complicațiilor. Important este însă consultul stomatologic preconcepțional pe care medicii obstetricieni ar trebui să-l recomande de rutină.

MĂSURI PROFILACTICE

Caria dentară și parodontopatiile sunt afecțiunile cele mai frecvente care apar la nivel oral la femeia gravidă. Măsurile profilactice ce trebuie aplicate sunt:
1. Alimentația rațională
2. Igiena bucală corespunzătoare

1.Alimentația rațională constă în asigurarea unui regim alimentar normo-caloric, normo-proteic, glucidic, si lipidic, cu un aport corespunzător de vitamine și minerale. Nevoile calorice , în condițiile unei activități fizice ușoare sunt de 2.200-2.400 calorii, iar în caz de efort moderat ajung la 2.400- 3.000 calorii / 24h. Necesarul de Ca va crește de la 0,8 g la 1,3 g/zi, la fel necesarul de Fe și de vitamine. Suplimentele de Fluor administrate sub formă de
tablete, geluri, sare fluorurată sau ca adaos în apa de băut previn de asemenea caria dentară și împiedică distrofia emailului dentar. Fluorul este absorbit la nivel intestinal, traversează placenta și nu are rol teratogen. La nivelul dinților, incorporarea lui se face în timpul procesului de calcifiere și se fixează activ în țesuturile calcifiate, formând cristale mixte de hidroxiapatite și fluoroapatită.

2. Igiena bucală corespunzătoare constă în crearea unui comportament legat de respectarea regulilor de igienă care sa împiedice depunerea plăcii dentare și formarea tartrului dentar. Este astfel necesar un periaj corect, folosirea periuțelor de dinți adecvate, a unor soluții slab antiseptice sub forma apelor de gură, a pastelor de dinți corespunzătoare.

I. UTILIZAREA PRODUSELOR DE IGIENĂ ORALĂ

Alături de periaj, utilizarea produselor de igienă orală sunt o necesitate în prevenirea afecțiunilor odonto-parodontale.

a) Clorura de cetilpiridinum
Este un compus cuatenar de amoniu, clasificat drept un gent activ de suprafață. Are activitate antimicrobiană cu spectru larg. Studiile clinice au arătat reducerea semnificativă a plăcii dentare supragingivale, când se folosește apa ce conține 0,05-0,1% clorura de cetilpiridinum. Efectele antigingivite nu se întâlnesc în toate cazurile. In vitro s-a demonstrat activitate asupra: actinomyces viscosus, fusobacterium nucleatum, porphyromonas gingivalis, prevotella intermedia, bacteroides forsythus, streptococu mutans, specii de candida.

b) Fluroura de staniu
Se găsește în pastele de dinți într-un procent de 0,459 %, alături de substanțe abrazive cum ar fi gelurile silicate, pirofosfatul de Ca. Investigațiile efectuate pentru a evalua eficiența fluorurii de stamicin geluri, ape de gură, paste de dinți, au demonstrat că aceasta are efecte considerabile asupra plăcii bacteriene și gingivitelor.

Asocierea de ingrediente de categoria I – Listerina este un produs de igienă orală constituit din ingredienti activi reprezentați de uleiuri de plante (timol, mentol, eucaliptol) și salicilat de metil. Poate fi folosită sub formă de apă de gură sau spray. Fiecare din cele 4 uleiuri au activitate microbiană, îndepărtarea unuia determinând scăderea activității bactericide a produsului. Studiile microbiologice nu au depistat apariția de germeni oportuniști sau rezistenți.

Pentru ingredientele clasate în categoria II sau III nu există suficiente date pentru a confirma eficacitatea acestora.

Alți ingredienți:
Triclosanul a fost aprobat ca fiind sigur și eficace ca agent antiplacă și antigingivită. Se găsește în ape de gură, paste de dinți și gume de mestecat.

II. DETARTRAJUL MECANIC ȘI ULTRASONIC asigură îndepărtarea supra și subgingivală a plăcii dentare bacteriene și a depozitelor calcare. Se reduc în acest fel adâncimea pungilor parodontale și gingivoragiile. Detartrajul se asociază cu administrarea de substanțe topice antimicrobiene.

TRATAMENTUL CURATIV
Se conduce după următoarele principii:
– Intervențiile se efectuează de preferință în trimestrul II de sarcină, perioada cea mai stabilă a sarcinii (în trimestrul I tratamentul se efectuează cu dificultate datorită senzației de greață și prezenței vărsăturilor iar în trimestrul III există riscul de naștere prematură);
– Intervențiile pentru situații de urgentă se efectuează indiferent de vârsta sarcinii;
– Anestezia care se recomandă este cea locală sau loco-regională cu xilina 2%, evitând administrarea de adrenalină care poate declanșa contracții uterine;
– În timpul tratamentului se va evita decubitul dorsal prelungit sau semișezutul; în caz de apariție a sindromului de decubit, se așează gravida în decubit lateral stâng;
– Se preferă ședințele de scurtă durată;
– Lucrările protetice se vor limita la proteze provizorii în scopul restabilirii funcției de masticație.

TRATAMENTUL CARIEI DENTARE parcurge următoarele etape: exereza țesuturilor afectate,
tratamentul protector al dentinei subiacente, obturație după pregătirea cavității, reconstituirea cu ceramică și materiale compozite. Se pare că nu există dovezi că amalgamul determină leziuni renale, neurologice sau imunologice la gravide. Totuși, amalgamul care conține plumb este interzis în țările nordice și Canada.
De asemenea, în Franța, el conține 0,6 g de Pb, față de 1,3 g anterior și este contraindicat femeilor gravide și celor care alaptează.

TRATAMENTUL PARODONTOZEI, presupune deasemenea parcurgerea următoarelor etape: eliminarea plăcii dentare prin periaj, utilizarea firului de ață dentar și al hidropulsorului, eliminarea tartrului dentar, administrarea de antibiotice.

ANTIBIOTICOTERAPIA
Se va efectua cu prudență, excluzând antibioticele contraindicate sau insuficient verificate.

EVOLUȚIE , COMPLICAȚII
– abținerea de la tratamentul stomatologic pe parcursul celor 9 luni de sarcină conduce la agravarea afecțiunilor preexistente sarcinii sau a celor apărute în timpul sarcinii;
– din cauza dificultăților de masticație pot apărea carențe nutriționale;
– pot apărea, din cauza nerezolvării la timp, afecțiuni cronice la distanță cum ar fi: endocarditele, reumatismul infecțios, glomerulonefritele sau chiar septicemii;
– leziunile pot progresa mergând până la pierderea dinților.

Concluzie: Primul consult stomatologic ar trebui efectuat în perioada preconcepțională și, date fiind posibilele complicații ale afecțiunilor odontoparodontale, este necesar ca ele să fie tratate la timp. Totuși, riscul de avort sau naștere prematură este extrem de mic.

Dr. Bogdan CIORNEI
Medic Specialist
Obstetrică-Ginecologie
ISIS – Spital Privat