Deşi epilepsia este a doua afecţiune neurologică din punct de vedere al frecvenţei, informaţiile medicale pe care le deţin majoritatea oamenilor despre această boală sunt încă limitate, motiv pentru care există încă falsa idee, în anumite medii, că epilepsia este o boală “malefică”, incurabilă.

În primul rând trebuie făcută diferenţa între “criza epileptică” şi “epilepsie”.

Criza epileptică reprezintă manifestarea clinică ce apare ca urmare a descărcării electrice excesive a unui grup de neuroni (celule cerebrale). Crizele epileptice pot fi provocate de anumite situaţii speciale (febra – şi atunci vorbim de convulsii febrile, encefalite, traumatisme, substanţe toxice, tulburări metabolice) sau pot fi neprovocate, cu apariţie abruptă şi neaşteptată, ca în epilepsii.

Epilepsia se manifestă prin crize care se repetă, fără factori provocatori, diagnosticul necesitând prezenţa a cel puţin 2 crize neprovocate.

Astfel, mulţi oameni au cel puţin o criză în timpul vieţii, de obicei provocată în cursul unei boli generale sau cerebrale (diabet zaharat dezechilibrat, boală diareică cu deshidratare, meningită, consum de alcool, după un traumatism etc.) şi care nu se repetă după ce această boală a trecut – deci nu au epilepsie.

De asemenea, trebuie amintit că există mai multe tipuri de crize:

a) crize parţiale (sau focale) – sunt cauzate de descărcarea unui grup de neuroni dintr-o anumită parte a creierului şi pot avea mai multe aspecte: motorii (încordare sau zbatere a unui grup muscular ce poate fi la nivelul feţei, mâinii, piciorului etc), sensitive (furnicături, durere), vizuale (pete etc), olfactive (mirosuri care nu există), auditive (diferite sunete), psihice (diferite senzaţii).
Un copil cu crize focale poate să fie perfect conştient pe parcursul manifestării, să ştie ce i se întâmplă şi să poată relata ulterior.

b) crize generalizate – care se datorează descărcării electrice a tuturor neuronilor, aspectul clinic fiind cel recunoscut de majoritatea populaţiei – cu pierderea constienţei, cădere, încordare a muşchilor şi zbaterea membrelor, hipersalivaţie, emisie de urină.

În ciuda tendinţei unora de a considera epilepsia ca fiind asociată cu o dizabilitate fizică sau intelectuală acest lucru nu este întotdeauna adevărat. Cei mai mulţi dintre copii au doar epilepsie, fără alte tulburări asociate. Intelectul şi abilităţile acestor copii sunt aceleaşi cu ale colegilor lor şi pot duce o viaţă absolut normală.

Sigur că există şi situaţii în care crizele sunt provocate de o afecţiune cerebrală difuză şi atunci copilul are şi tulburări motorii şi/sau psihice.

Despre multe aspecte ce au rămas nediscutate (cauzele epilepsiei, cum afectează pe termen lung pacienţii, ce facem concret în timpul unei crize, investigaţii necesare etc.) vom vorbi pe parcursul unor viitoare articole.

Dr. Daniela STOIAN
Medic Specialist
Neurologie Pediatrică
ISIS – Spital Privat